arta abstracta – Versuri.pro

Mineru' feat Cosmin 13 - Abstract

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Mineru’] Nu-mi spune mie tu
cine-i true, cine nu,
ca mine in trecut dar prezentu’ e altu’
nu poți defini arta abstract fenomen
nu poți spune pe titlu’ asta ce e și ce nu demn
nu spune că n-am nicio șansă, creația e varză
azi coala arsă, mâine poetu’ evoluează
timpu’ le păstrează, niciodată nu cedează
să treacă oamenii Styxu’, arta o înnobilează
pixu să cutreiere coala, lăsând șanțuri de culoare
ce transmit peste ani simt amintele tale
din zile goale, fade, de cerneală înviorate
ce-nsemni în foi înseamnă mult deși nu cât toate
poate o să înțelegi ce lași.
Un om nu e om dacă religia îl face să ajută
credința ta e la fel de adevărată ca și alte mii de culte
un om nu e om dacă religia îl face să ajută
credința ta e la fel de adevărată ca și alte mii de culte.
[Cosmin 13] Și din ziua în care domnul a vorbit
a fost înregistrat și apoi așezat pe beat
am în spate piramidele, știi că evoluția își face locul
maimuțele și-au făcut jocul
poeții sunt ultimii profeții
și repede vor reține că nu ține de ei,
nu ține că nu vindecă poezia
ceea ce vinde e hoția cu care alții
profită mai repede, și ăștia câștigă
abstract e un lucru mai concret
doar că nu e concept complet
o poți arde filozofic dar stinge cu rațiunea
dar nu cea de care vorbește lumea
îmi place să observ noaptea luna
îmi place să observ noaptea luna

Jidi Majia - Titanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Constantin Brâncuși.
Pietrele acelea brute,
aproape ca un miez,
au sosit în portalul realului.
Pielea lemnului face
să sclipească texturi cosmice.
Scară alcătuită din butuci.
Curbură albă, aur turnat
coloană din colțuri pătrate stivuite,
timp prefăcut în gât de pasăre.
Din partea opusă, netedă și moale
uimește nudul sfârtecat.
Tributul unei singure culori,
forma dinților strălucitori.
Totul prezentat simplu, ca la începuturi,
faptele îngropate rămân încă ascunse.
Într-un final, zid curbat din metal
anunță victoria ciocanului și a liniei.
Nicio fisură până la final
între două obiecte comparate,
singură lumina dovedește eternul primordial.

Tristan Tzara - Ca Să Faceți un Poem Dadaist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru a face o poezie dadaistă
Luați un ziar.
Luați o pereche de foarfeci.
Alegeți din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreți să o dați poeziei voastre.
Decupați articolul.
Tăiați cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol și puneți toate aceste articole într-un săculeț.
Agitați-l încetișor.
Scoateți cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veți extrage.
Copiați-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Și iată-vă un scriitor infinit de original și înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deși, se înțelege, neînțeleasă de oamenii vulgari.

Radu Gyr - Manifest

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și templul lui Apollo în tenebre
și leșul sacerdotului patetic…
În loc un turn din calcul aritmetic
și-o catedrală rece din algebre.
Jos impudoarea cântului bezmetic
cu armonii tiranice și febre!
Să-nghețe-n glacialele-i vertebre
poemul matematic și ermetic.
Nu se cuvine versul cataractă
de simțăminte calde ca pe vremuri,
ci claustrare pură și abstractă.
Ce-și râde de-ale artei vechi totemuri,
iar frigul din banchiza lui compactă
chiar sub cojoace facă-te să tremuri.

Ioanid Romanescu - Confesiunea Unui Tablou Celebru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am rămas cu greu să fiu văzut
și toți care veneau priveau
și erau foarte atenți
și de fapt nu-i interesa
și de fapt vedeau altceva
de parcă ar fi privit în altă parte
și de fapt – privindu-mă –
se studiau între ei.
până când i-am rugat
să mă înlocuiască.
simt și acum respirația
celor care mă priveau
și nu înțelegeau nimic
însă – privindu-mă –
se înțelegeau între ei.
realitatea mea păstrează
dar copia privirii lor.
acum pentru privirea lor reală
au câte o copie a mea

Ion Caraion - Henry Moore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sângelui intelectual prelins de pe degetele spiritului nu-i
deschisese nimeni ferestre, deși îi intrau pe geamuri
lecțiile mute ale erelor.
Taina e să știi ce să dai deoparte dintr-un munte de piatră.
Statuile preexistă.
A lua cu semnificație părți din corpuri și a le reînchipui
pe celelalte cu întreruperi emoționale,
deliberând contrastant și dramatic.
Spațiu inclus.

Nicolae Neagu - Desen cu Linii (3)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zice unul:
linia
e și punct și… altceva.
Vreau să spun că e tot el
însă mai prelins nițel
e un punct, adică, moale
curs, pe-o margine, la vale,
până când din punct cum e
se trezește… linie.
Zice altul:
ha! ha! ha!
simplu-ar fi, de-ar fi așa,
da din câte ni s-a spus
linia e-un punct… compus.
Înțelege fiecare,
Diferența-i foarte mare.
Tot atâta cât, să zic,
e-ntre holdă și-ntre spic
sau, cum bine știți că e,
între stol și pasăre.
Nuștiucine
dă cu gura:
linia e-un punct… de-a dura.
Luați, de pildă, -un ghem de lână
și-l rostogoliți în mână
până unde nu mai are
ghemul… roate sau… picioare;
linia-i, cum să vă spui,
firul tors pe urma lui.
Moș Ciupercă
parcă are
o sprânceană de mirare,
dar noi știm de la-nceput
că prea mult n-a priceput
și, de-aceea vine, iată,
Alexandra și-i arată.
Linia e o mișcare
de cărbune sau culoare,
zice ea, rezemată-n cercevea,
da vorbind de linie
important e și cum e.
Și, ca foarte clar să fie,
i le-așterne pe hârtie:.
linii scurte, tremurând,
ca un pui abia zburând,
linii lunecând ușor
ca un fulg, ca un planor,
linii gemene, egale,
de schiori porniți la vale –
Iu! hu! hu!
parcă sunt și parcă nu,
linii duse picurat
când, căzând, au… șchiopătat
(fapt, de-altminteri, foarte rar).
Nu e clar?
Ba da, e clar!.
Numai moș Ciupercă are
o sprânceană a mirare
și, ascuns sub pălărie,
nici nu-ntreabă,
nici nu știe.
din volumul „În orașul Poc-în-plic”