Radu Stanca - Ars Doloris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi trebuie o nouă suferință
Ca să mă pot deprinde cu uitarea,
Căci în furtună numai o furtună
Astâmpără, pe stânci, descătușarea.
Îmi trebuie-o durere fără seamăn,
Durerea veche să mi-o pot înfrânge,
Căci numai când voi plânge în tăcere
Pentru tăcerea ta nu voi mai plânge.
De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-așteaptă să erupă,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupă-n cupă.
Sunt mai încăpător decât o rană,
Mai vast decât o peșteră din ere
Și poate că e loc destul în mine
Și pentru tine și pentru tăcere.
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi găsesc în mine locul,
De-aceea vreau o nouă suferință
Din care focul meu să-și soarbă focul.
De-aceea vreau o nouă încleștare
Pe care harfa mea s-o strângă-n coarde.
Căci numai când voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

Aurel Dumitrașcu - Ars Doloris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Niciodată la marginea gurii tale
luna osândită la întuneric,
numai teama de a se sfârși această realitate,
teama de scenă pustie,
teama de materia în care țipă un măr,
figuranții și obsesia roților pe care au rămas
niște urme, desigur, sudalma e o mărturisire
(nu-i întreba pe cei singuri
dacă sângele are umbră).
Se pierd atâtea obiecte, omul însuși.
De ce ne-am cunoscut noi la poarta
abatorului în mirosul acela insuportabil?
O plută din lemn dulce în ochiul tău stâng.
„Am să vopsesc orizontul… -spui- potopul
este o piesă de teatru în care joacă devălmășia”.
Ai spus tu încă și altceva.
Între mine și tine numai aerul
ca un poem întors de pe front.

ars doloris – Versuri.pro

Radu Stanca - Ars Doloris

Aurel Dumitrașcu - Ars Doloris