aroma

Aurel Pastramagiu – Tresărire

de

Au adormit aroma și misterul,Petala-și culcă visul în fântâni,Topit în lacrimă albastră, cerul,Mărgăritar oftat l-îngrop în mâini.Și când pe unduitul întunericVăpaia ruginește în tăciuni,Tresar din somn, din vise mă desfericȘi urc pe aurori de rugăciuni.Suișu-i fluturare peste ape;Înrourat, pe cruce de catarg,Mai limpede e cerul, mai aproape,Rotiri de îngeri susură în larg.

Alexandru Macedonski – Tutunul

de

Știu bine că tutunul e plantă veninoasă,Știința socotește că e primejdioasă,Dar ea prinos înalță spre cer același fumȘi-ncarcă cu extazuri molaticu-i parfum.În norii ei albaștri se află cu uitareaUn fel de nouă viață, un fel de cântec lin,Ciudata ei aromă îmbată cugetarea,Iar cine nu fumează nu este un om deplin.