Ana Blandiana – Armura
Trupul meuNu-i decât armuraPe care un arhanghelȘi-a ales-o să treacă prin lumeȘi, astfel travestit,Cu aripile împachetateÎnlăuntru,Cu viziera zâmbetuluiCoborâtă etanș peste față,Patrunde în iureșul luptei,Se lasă-acostat cu mascări,Împroșcat cu priviri,Și chiar mângâiatPe platoșa rece a pieliiSub care repulsia clocoteșteÎngerul exterminator.