armata romana – Versuri.pro

Divertis - Hai Să Bem (Hermes House Band - Country Roads)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai să bem
Frați români, acum în NATO noi suntem
Până ieri am fost sub plus, dar de azi suntem supuși
Și de aceea, frați români, eu zic să bem.
Hai să bem
Frați americani de-acuma noi avem
Toată vodka o aruncăm, numai whisky vrem să bem
De nici un dușman pe lume nu mă tem.

Refren:
Nu mă tem
Fiindcă în alianța nord-atlantică suntem
Cu francezi și englezi
Cu germani și polonezi
Dar românii noștri sunt cei mai viteji.

Hai să bem
O armată clasa-ntâi o să avem
Cu pușcași marini olteni comandați de moldoveni
Și de mâine doar de foame te mai temi.

Refren: x2

Noi ne-am zbătut și am luptat
Din ’44 am așteptat
Să vină iar americanii
Și să ne scoată din tratat
Ei au venit și ne-au aflat
Exact așa cum ne-au lăsat
Dar ne-au primit în alianță
Și tare ne-am mai bucurat
Dar ne-au primit în alianță
Și tare ne-am mai bucurat

Maria Ciobanu - Căpitan De Roșiori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță de bujor,
Căpitan de Roșiori
Las’ armata mai ușor
C-am și eu un puișor.
Să nu-l pui mereu ‘nainte
Căci e mic și făr’ de minte,
Să nu-l pui nici la mijloc
Că acolo-i mare foc,
Ci să-l pui pe-o mărgioară
Că-i armata mai ușoară.
Frunzuliță florile:
– Spală, mamă, rufele!
Frunză verde matostat:
– Uite, mamă, le-am spălat,
Le pusei acum pe gard,
Sunt ude, nu s-au uscat.
– Pune-le, mamă, și ude
C-așa-i viața de recrute:
Unde stă ca să mănânce
Acolo să le usuce,
Unde stă să odihnească
Acolo să le-ntocmească.

Clonatu' feat (Cu Rimaru) - Din Armată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Clonatu’.
Îmi îngheață c****le de frig, bagă-le în baniță
Și salamul lui Olteanu’ s-a făcut măchită
Că în dormitoare termometru nu avea mercur
Că în cocoșelul ăstora mămăligă de la c*r
Nu mai puteam, încurcitram c***e de mamut
De-mi venea să f*t urât de tot în gât
Te-a luat strechea
Urechea în unitate
Atențiune, colonelu’
Inspect la chilot
Prin boscheți o dau la l**a, pandocan
Și șirican
Căci avea batalionu’ de superiori l****i
Dimineața până seara dădeam mane
Găseam în mâncare un gândac sau un clei
De sărbători procuseală în ciorbă, măcelaru’ ne spălam pe dinți
Îi mâncam cumatru’ lu’ Maranu’
Ne ieșeam din minți
O dădeam în mangleală zi de zi dimineața
Ceteul ne scoală și zici
O marhă hidoasă pe loc repaus
Culcat!
Ne aruncă în nămeți la stânga-n prejur
Înainte, la stânga-n prejur
O s**i o s**i în c*r
Ai ne dădea o mură
De ni se rupea și cădeam în p**a
La instrucție luam notițe cum se f**e la Rodula
Atac la piramidă
Scuturi și bastoane, mere murat
Rimaru cu gândul la bulane.
Rimaru.
Bulane!?
Mocofane
Du-te-n p**a mea de aici
Dacă-ți f*t un crac în c***e nu te mai ridici.
Clonatu’.
Hai să faci plici să moară ma-taaa.
Clonatu’.
La o l**a mică
Ne întrebam cu ochii pe fereastră
S****a verde sau albastră
Unde-i iapa mea maiastră
Comandantul f*****s
Plin de coșuri și bubos
Ne întrerupe aaaa
Tocmai ce aculam voios
Și ne explică mici de urme
Și nu ne-a fost frică
Și să facem lua-v-ar mida
Până se dă p**a peste cap
Învoire e sărbătoare
Iese fusta la plimbare
Fiecare umblă după altu’
Ce nu are care mai de care
Ca pe o p***ă pe perete
Căpitanul o ia la bord iar murea de sete
Toți sunt înnebuniți după c**u’ bombastic
Puțină elastic
Ce f**e fantastic
Da printre bastinași f**u-i-aș în gură
Ne-a găsit o mică crăcănată creatură
Promotorizată, de-abia așteptam să scap
Din armata care 6 luni care m-a răscut la cap
Că prin unitatea militară
Intrată în țară
Brighinele machiduși le făceau viața amară
Iar pe coloneli
Ce o să bei
Ce făceau urât
Clonatuuu
Îi f***a urât
În gât
Opso pisicatu’ îi f***a urât în gât.
Clonatu’.
Atât vreau să dedic
Hip-Hop-ul meu unic
Omului meu delerec
Sleek
Yo yo yo îți zic
Că de nu după buric
Ai ascultat la rec
Hip-Hop-ul meu unic
Ceo flax ui sei
Băieții mei din R. A. N. -S.
Că dați din cap
Vă zic Biggg Uppp
Or da ma

Tita Barbulescu - O Companie De Ostași

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Foaie verde de-alunaș,
O companie de-ostași
Trec aliniați în rând
Și-un cântec de dor cântând,
Un cântec frumos de dor
Să le placă fetelor.
Iar fetele mlădioase,
Tinerele și frumoase
Stau pe la porți adunate
Ca florile îmbujorate,
Ca bobul de strugurași
Să-i privească pe ostași.
Comandantu-i băiat bun
Le-a dat pauză în drum,
Pauză doar cinci minute
Și se strânse fete multe
Cu flori mândre de cicoare
Și-ntrebau de liberare.
– Mai avem un an și-apoi
Venim, fetelor, la voi,
Cu inima-nflăcărată
Noi ne-ntoarcem din armată,
Ne-ntoarcem cu voie bună,
Vă punem în păr cunună.

Grigore Alexandrescu - O Impresie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dedicată oștirii române
22 aprilie 1846.
Puțini erau la număr ostașii României,
Dar când ale lor cete pe luciul câmpiei
Semeț înaintară cu pas răsunător,
Din sulițe, din coifuri, din armele albite,
Când soarele în unde, în raze aurite,
Lumina își răsfrânge pe steagul tricolor.
Când caii, repezi, ageri, cu coame răsfirate,
Cu nările aprinse, cu gurile spumate,
Mușcând de neastâmpăr zăbala ce-i ținea,
Izbind sub ei pământul și răsuflând omorul,
La sunete de luptă pe câmp își luau zborul,
Ca vulturi ce în aer o pradă ar vedea.
Și când auzii glasul armatei tunătoare,
Și când văzui silitră de fulger purtătoare
Câmpia, atmosfera de fum întunecând,
Iar printre fum, prin ceață, egretele-albicioase
Mișcându-se departe, ca umbre fioroase
Ce ies din întuneric o crimă-amenințând.
Electrică scânteie simții și bucuria,
Din inimă pe chipu-mi suita ca mânia,
Pe fruntea-mi se aprinse, în ochi-mi străluci;
Sub pâsurile mele simții arzând pământul,
Și vechea strălucire, cu zgomotul, cu vântul,
Iluziei-mi bogate cu fală se ivi.
Și unde e acuma puternica mărire
Din vremea când a țării eroică oștire
În lupte uriașe Buzeștii comandă,
Când vulturul Daciei cu fruntea-ncoronată,
Și duhul răzbunării cu manta-i sângerată
Dă semnul biruinței și calea ne-arată?
Călugărenii încă păstrează pomenirea
Vitejilor ce-n valea-i aflară nemurirea,
Al faptelor de cinste preț veșnic meritat;
Iar praful ce acolo de vânturi viscoloase
În aer se ridică e pulbere și oase,
Ce tabere dușmane în treacăt au lăsat.
Spun că în urma luptei, în Asia bogată,
Dacă mahometanii vedeau câteodată
Un armăsar ce-n preajmă-i câtă el sforăind,
Și de-adâncă spaimă ziceau cu-nfiorare,
Că el a văzut umbra acea îngrozitoare
A lui Mihai Viteazul asupră-le venind.
Așa erau odată românii, dar unirea
Ce le hrănea curajul, ce le-nsufla mărirea,
Cu vechea simplitate din inimi a lipsit.
A patriei iubire, obiect de ironie,
În veci este pe buza acelui care știe
Cu numele-i să tragă norodul amăgit.
Așa în proaste capiști care treceau de sfinte,
Al idolilor preot cu magice cuvinte
Mulțimii adunate oracole-mpărțea:
Oracole viclene de interes dictate,
De înțeles lipsite, de patimi explicate,
Și-n care neștiința neîncetat credea.
Dar tot se aflau încă virtuți, și viitorul
În ele se încrede, așteaptă ajutorul
Ce îl aduc la nații bărbați mântuitori:
Însuși domnul naturii zisese altădată
Ca pentr-un drept el iartă Gomora vinovată:
Dreptatea și virtutea în ceruri sunt surori.
Iar voi, războinici tineri, drage batalioane,
Fiice ale acelor vestite legioane,
Care între noroade un nume ne-au lăsat,
Voi, căror acest nume e dat el în păstrare,
Cu cinste veți răspunde l-a patriei chemare,
Căci vechiul nostru sânge nu poate fi schimbat.

George Coșbuc - Povestea Căprarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când ne-au respins de la movilă,
Căzurăm mulţi pe-aceste lunci.
Şi-ntreg un regiment atunci,
De ce-a văzut, a plâns de milă.
În şiruri strânse şi-mproşcând
Necontenit cu foc mulţimea,
Se da-ndărăt dorobănţimea,
Loc turcilor pe şes făcând.
Curgea şi mult şi iute focul,
Iar între-ai noştri şi vrăjmaşi
Erau cel mult optzeci de paşi –
Dar noi lăsam cu palma locul.
Şi, iată-n urma tuturor.
Un biet căprar, având un frate
Ucis, s-opri să-l ieie-n spate,
Şi-apoi spre şir porni cu zor.
Dar, lunecând pe iarba udă
Fiind şi slab, căzu-n curând,
Iar noi strigam să intre-n rând;
El a rămas nevrând s-audă.
La ochi cu puşca l-am văzut,
Îngenuncheat acolo-n cale,
Trăgând spre-arapii ce din vale
Veneau mereu. O, n-am crezut.
Că omul în mânie poate
S-azvârl-aşa de mult omor,
Că plumbii-n deznădejdea lor
Curg râu! Dar azi le cred pe toate.
Iar noi ne-ndepărtam mereu,
Şi i-am strigat de-a multa oară
Că e nebun, că stă să moară,
Şi că-i păcat de Dumnezeu.
Nevrând să-l lase pe câmpie,
Şi să-l aducă neputând,
El sta cu mortul, dus de-un gând:
Străjer răzbunător să-i fie!.
Dar turcii vin, tot vin, un roi,
Şi tot mai larg li-e-n urmă pasul –
Acum nici nu ne-aude glasul,
Acum el e pierdut de noi.
Treizeci de paşi mai au nizamii,
Au cincisprezece, zece-acum –
Şi-aştepţi pe-ai tăi, plângând pe drum,
Tu, suflet pustiit al mamii!.
Dar iată-l, cade! L-a lovit
Pesemne-un plumb din multa ploaie;
Pe spate-acum murind se-ndoaie,
Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit
Spre frate-său, căzând deodată
Cu faţa-n jos, părând c-ar vra
Să-l apere pe mort aşa –
Şi-atunci coloana-naintată
A turcilor, sosind povoi,
I-a şi cuprins, urmându-şi goana,
Şi i-a-necat apoi coloana
Şi nu i-am mai văzut apoi.
Înfiorat şi-acum îmi bate
Cu jale inima, când scriu:
Strivit de turci, să mori de viu,
Veghind la capul unui frate!.
Când ne-am retras pe-acele lunci,
Respinşi de turci de la movilă,
Un regiment întreg, de milă,
A plâns de ce-a văzut atunci!

George Coșbuc - Cântec Ostașesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Caii sar și frâu-și mușcă,
Jos prin văi e fum de pușcă,
Corbi s-arată croncănind.
Stau de-atac dușmanii gata –
Uite-o-n zbor întunecata
Moarte-acum spre noi venind!.
Știm cu toții ce ne-așteaptă!
Sus spre Domnul mâna dreaptă
Ridicați-o dar, jurând!
Pentru sfânta noastră lege,
Pentru neam și pentru rege
Toți c-o inimă și-un gând!.
Nu mi te mâhni, copile,
Cine are-n luptă zile
Nu s-atinge plumb de el.
Ori aici, ori dealtădată,
Moartea nouă tot ni-e dată
Fiecăruia-ntr-un fel.
Glas de trâmbiță răsună
Și coloanele s-adună
Fiți cu inimă, copii!
Nu e rece glas de-aramă,
Ci e jalnic plâns de mamă,
Plânsul sfintei Românii!.
Tu ne vezi din cer, Părinte,
Fie-ți și de noi aminte
Că suntem și noi ai Tăi!
Fie-i blestemat mormântul
Cui își calcă jurământul.
Și-am jurat pe cer, flăcăi!.
Lasă tobele să bată!
Căpitane, du-ne-odată
Unde-i foc și unde-i fum.
Steagu-n vânt! Trăiască țara!
Vesel sune-acum fanfara,
Dumnezeu cu noi de-acum!

Fata Morgana - Viața Militarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era într-o zi cu soare,
Hai liberare, hai!
Când m-au luat la-ncorporare,
Hai liberare, hai!
Era într-o zi cu soare,
Hai liberare, hai!
Când m-au luat la-ncorporare,
Hai liberare, hai!
Nu da, Doamne, nimănui
Viața militarului (2x).

Când băieții merg la fete,
Hai liberare, hai!
Militarii trag rachete,
Hai liberare, hai!
Când fetele ies pe stradă,
Hai liberare, hai!
Vin băieții să le vadă,
Hai liberare, hai!
Nu da, Doamne, nimănui
Viața militarului (2x).

De Crăciun și Bobotează,
Hai liberare, hai!
Toată lumea se distrează,
Hai liberare, hai!
Numai eu nu mă distrez,
Hai liberare, hai!
Stau în post și patrulez,
Hai liberare, hai!
Nu da, Doamne, nimănui
Viața militarului (2x).

În armată să nu dai,
Nu da, Doamne, nimănui
Viața militarului.

Ion Minulescu - Marș Războinic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stâng, drept..
Stâng, drept
În pas de marș
În pas de zbor
Sub mândrul nostru tricolor
Pornim,
Gonim,
Săltăm,
Zburăm
Cu arma Manlicher în mână
Și flori de tufănică-n piept
Gândind la gloria străbună
Și-naintăm spre parapet
Stâng, drept,
Stâng, drept.
Trompeții sună la atac
Și ofițerii iau comanda.
Ghiulele par ochi de drac
Ce joacă-n spațiu sarabanda.
Trompeții sună la atac
Și baionetele sclipesc.
În pas de marș
În pas de zbor
Soldații vin
Soldații cresc,
Din ochii-aprinși ai tuturor
Par alte gloanțe ce pornesc.
Și frontul pare un inel
De foc,
De sânge
Și oțel..
Ce strânge parapetu-n el!.
Un „ura” lung și repetat
Și-apoi năvală..
Doamne-ajută!..
În fața noastră pe redută
Un alb stindard s-a ridicat!.
Soldații se opresc pe loc,
Iar glasul gurilor de foc
Se sting pe deal.
Învingători
Ne-ascundem rănile din piept
Și plini de sânge și de flori,
Sub mândrul nostru tricolor,
Triumfător,
Intrăm cu totu-n parapet,
Stâng, drept,
Stâng, drept.

Alexandru Macedonski - Leat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Soldații înșirați la rânduri
Formați pe strade spalier
Și scăpărau scântei la soare
Din baionetele de fier!
Torent trecuseră la mijloc
Comunele întregei țări,
Că-și adusese fiecare
Prinosul ei pentru serbări.
Dar când cu steagurile-n frunte
Pășiră „Micii Dorobanți”
Cu ofițeri cu săbii trase
Și cu sergenți adjutanți.
Soldații înșirați la rânduri,
Uitându-și disciplina lor,
Cu toți strigară într-o voce
Un „hura!” lung răsunător!
Iar un caporal de lângă mine,
Văzând pe-o loază de băiat
Încovoiat sub greaua pușcă,
De-nduioșare-i zise „Leat!”.
11 mai 1881