Versuri corectate și adnotate
A fost și-aristocrat,Căruia monument i-au ridicat,Înalt și-ngâmfat,Ce anunța măreția lui,Ce anunța bunătatea lui.Și unde e stâlpul?.. s-a dărâmat!Trebuia să se dărâme,Fiind plin de minciuni și falsificat.Drept e doar timpul,Și șterge ce nu e, cu timpul.Locul de-acolo e fără pomană,Altul n-au pus în locul celui dărâmat…Deloc! de națiune etern e blestemat,Ca stâlp obscur pe neam s-apasă.
Contele Lautremontera conte tot atât cât sunt eu.Care sunt nobilul Drummondși valorez mai puțin decât un plebeu.
Când el apăru în societate,brusc lucind, fu o splendoareca de riscuri în vecinătate,într-un spațiu gol pe careîl trecu zâmbind, unei prințesesă-i ridice caldul evantai:cel pe care tocmai își spusesejos să-l vadă. Singur, fără grai,la fereastră-ajuns printre perdele(unde parcurile urcau pe locîn visare, de-arată spre ele),merse-apoi la mesele de jocnonșalant și-avu noroc.Și priviri el stăpâni, ce-n … Citește mai mult
Instinctele mele urmăresc plăcerea dulcii voci a inimii,În timp ce colții mei însetați pentru această pradă ascunsă când tu îmi zâmbeai.Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos,Când această lume vine la simțurile sale raționale,Voi deschide porțile albe.În interiorul zidurilor albe de cretă, sunt însetat de trandafiri,Lucrul prostesc care încă ezită cu contractul meu.Vino … Citește mai mult
În mintea mea se deapănă icoaneDin ce în ce tot mai extravagante;Mă văd în echipaje eleganteÎmpodobite în luciuri de blazoane.Pe cai și-n litiere văd baroaneLa gât cu sclipitoare diamante.Iar eu pudrat alăturea de-un fanteAdmir vârtejul sec de milioane.Eu sunt marchiz și tu o castelană;Și când tu-mi zbuciumi inima-mi sărmană,Lăsându-te la pieptul fiecărui,.În față-ți mă înclin … Citește mai mult