arhiva – Versuri.pro

Tzanca Uraganu - Faceți Ca Locomotiva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1
Când fac șmecherii lovele, lovele, lovele
Fraierii privesc la stele, da da da,
Când număr eu cash-u, cash-u, cash-u
Fraierii se dau cu preșu, da da da.

Refren:
Când eram eu boss de boss
Voi erați acolo jos,
Când purtam eu Armani
Și aruncam cu banii,
Și-atunci dar și acum
La unghie vă pun
Și voi știți că-s cel mai bun.
Hai dubala dubla le, am toate gradele
General cu 4 stele, matriță de lovele,
Stai, stai, stai riba, dacă vă scot arhiva
Faceți ca locomotiva, hai, hai, hai eschiva.

Strofa 2
Numai șmecherii dau buf, buf buf după buf
Că sunteți acolo sus, da da da,
Când fac eu pachete, pachete, pachete
Voi dormiți în ghete, da da da.

Strofa 3
E o vorbă printre noi, printre noi, printre noi
Șmecherii ăștia de soi, da da da,
Unde scuipă șmecheru, șmecheru, șmecheru
Vrea să lingă fraieru, da da da.

Refren: X2
Când eram eu boss de boss
Voi erați acolo jos,
Când purtam eu Armani
Și aruncam cu banii,
Și-atunci dar și acum
La unghie vă pun
Și voi știți că-s cel mai bun.
Hai dubala dubla le, am toate gradele
General cu 4 stele, matriță de lovele,
Stai, stai, stai riba, dacă vă scot arhiva
Faceți ca locomotiva, hai, hai, hai eschiva.

Leo Butnaru - Gol de Arhivă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bucuria se înalță ca o aprindere de lustre,
Uneori fiind și mai impresionantă – ca reflectoarele stadioanelor
Când competițiile se țin în nocturnă.
Lumina puternică le convenea până și în agresiva-i ipostază
De atacatoare a cristalinului ochilor – astfel
Nu-și vedeau reciproc defectele,
Spunându-și că sunt ceva deosebit,
Nemaivăzut.
Copiilor le era interzis să se frece cu pumnișorii la ochi,
Să folosească cioburi de sticlă colorată ori afumată – mic și mare
Se aflau în condiții egale de comprehensiune.

azi
De treci codrii de aramă
Și mergi la arhivele,
În tranșeele ei nu vei găsi nicio fotografie din
Acele vremuri cu lustre și reflectoare: pur și simplu
Iluminația fusese prea intensă – ca o
Leucemie a celuloidului.
29. VI. 2003

Adrian Păunescu - Copaci În Arhivă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Acești copaci, ce par a dezerta,
Mai bine i-am închide în arhivă,
Cu frunze care cad spunând ceva
Pe flori de ieri ce nu se mai cultivă.
Eu nostalgia o voi transforma
Într-un pretext de ultimă derivă,
Mărește toamna mult absența ta
Și ploaia-mi spune că-i definitivă.
O, toamna a venit și chiar așa,
Într-adevăr, ne suntem împotrivă,
Copacii goi de la etcetera
Parodiază toamna guralivă.
A te ierta și chiar a te uita
E cea din urmă inițiativă.
20 septembrie 2004.
(Copaci fără pădure, 2006)