Leonid Dimov – Vitraliu (I)
Suntem cu toții prinși în lanțPe străzi absurde, în Bizanț:Pe caldarâm pășesc în poanteArhimandriți și eleganteTrecând la rând să se așezelângă leproși, lângă obeze,cu prune galbene, culesepentru prelungi împărătese.Deasupra-le, în loc de soare,Stă semnul crucii. E răcoare.