ardoare – Versuri.pro

Ilarie Voronca - Naștere GLorioasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oare marea a apărut sau pădurea sau focul,
Zăpada, sau femeia, sau gloria orașelor?
Care a fost semnal strălucitor, soarele-ntrezărit
Cel ce ne făcu pe fiecare din noi să strige: „Vreau să exist!”
Ca să ne smulgem cu o atare forță
Măruntaielor nopții, cu așa o forță
Să sfâșiem pântecele mamelor,
A trebuit să ne cheme o bucurie imensă.
Vreau să exist! a strigat fiecare din noi, – și am existat,
Dar ce călătorie îndepărtată ne și obseda
Asemeni marinarului care se urcă pe puntea corăbiei,
Atras de o geografie secretă?
Dacă am putea regăsi care a fost sensul nașterii noastre,
Ce anume ne umplea de o ardoare de neînvins!
Oare nu sunt cel ce aleargă spre pădure
Dar nu cunoaște copacul unde îl așteaptă comoara?

Ioanid Romanescu - Vin Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe cât ești de frumoasă, pavoazată,
pedantă, îmbufnată, sclifosită –
să-ți intre-n cap odată și odată:
n-ai să ajungi și altuia iubită!.
Ai vrut să uiți că mai exist – și iată:
ți-e inima de mine pustiită –
vin eu să te sărut năpraznic, toată,
cum horpăie soldatul din marmită!.
Ochioaso, tătăroaico, neam de hoardă,
nu-i nimeni pe pământ să mă desfidă –
vin eu, cum spui, golanul pentru artă,
să fac din tine sfinx și piramidă!

Anne Sexton - Țigări și Whisky și Femei Nebune Nebune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Poate m-am născut în genunchi,
m-am născut tușind într-o iarnă nesfârșită,
m-am născut așteptând sărutul norocului,
m-am născut cu o anumită impetuozitate –
și, totuși, cu trecerea anilor,
am învățat repede despre bariere,
despre frustrare, despre mirosul clismelor.
Am învățat foarte devreme să nu îngenunchez,
să nu sper, să-mi cultiv pasiunile în debara
unde nu se află nimeni, doar păpușile, perfecte și îngrozitoare,
cărora li se poate vorbi în șoaptă sau pot fi așezate jos pentru a muri.
Acum, că am scris atâtea cuvinte
și am renunțat la multe iubiri,
rămânând tot cine am fost întotdeauna –
o femeie a exceselor, a ardorii, niciodată îndestulată,
găsesc că efortul a fost inutil.
Nu mă uit în oglindă
în aceste zile
și văd un șobolan beat care îmi evită privirea?
Nu-mi simt dorințele la fel de acut,
că aș prefera să mor decât să le privesc
în ochi?
Îngenunchez încă o dată,
în caz că norocul ar putea trece totuși
în secunda următoare.