George Coșbuc – Dragostea Păcurărească
Sună coasta; turma-ncetPreste câmpuri face-și calea;Latră câini de sună valea,Iar de-alături prin spinetSe ivește, -alene vineFlăcău nalt cu pașuri line.S-opresc turmele-n izvorȘi din răcoroasa apăEle-n vreme ce s-adapă,Păcuraru-n preajma lorRazimă-se de-un fag; ședeSupărat, zdrobit se vede.Pe-a lui frunte nori s-adunȘi privirile-i curateDe grei picuri par udate;El tresare: nu-i semn bun,Căci tot stă căzut pe gânduriȘi … Citește mai mult