https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/margareta-sterian-histria https://versuri.pro/margareta-sterian-histria#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66109 →]]> Vestile veneau dinspre mare
Sau dinspre arsele ogoare, peste colinele
Care-n vremi neștiute, lanț de falnice creste erau..
Orgolios vuia vântul la porțile cetății,
Ciudat se-nvăluiau norii deasupra-i,
Voci nevăzute se tânguiau:
Și-aici iubirea, cruzimea și moartea,
Și aici, nemăsurate ambiții au chemat prăbușirea,
Până când uitarea, ca o navă ce nu mai cunoaște țărmul,
Cu stinse lumini lunecat-a departe în larg..
Care grele au incizat acest pământ stâncos,
Trainice arcade prinse-n trandafiriu mortar milenar
Cheamă spre o casă al cărei falnic portal au fost
– Hruba acum unde buruienile s-au instăpânit,
Dar silexul albastru de-atunci tot mai suspină sub pași..
Prin șanțul acesta se scurgea sângele sacrificiului,
Dar înspre mare înfloreau grădini ce-absorbeau șoaptele amanților,
Erau harfelor ecou..
Ciupuri de-argilă cu pântec enorm așteaptă avide ofranda ce nimeni nu le mai dă..
În muzeu, borne de marmură, și-ngălbenite coloane șușură amintiri..
Crinul scitic, mai sever decât crinul galic, inflorește povestea scrisă cu semne drepte și pure,
Un taur cu orbitele goale și plete în lungi șuvițe
E puntea firească spre-al Moldovei, de peste veac, zimbru..
Tu însuți, aicea, plămada te afli de aspre și nobile seminții.

]]> https://versuri.pro/margareta-sterian-histria/feed 0 https://versuri.pro/tudor-arghezi-arheologie https://versuri.pro/tudor-arghezi-arheologie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36484 →]]> Sufletul meu își mai aduce-aminte
Și-acum și-ncetat, de ce-a trecut,
De-un trecut ce mi-e necunoscut,
Dar ale cărui sfinte oseminte
S-au așezat în mine făr’ să știu,
Cum nici pământul știe pe-ale lui,
În care dorm statui lângă statui
Și-i zăvorât sicriu lângă sicriu.
Un murmur neîntrerupt, de epitafe,
Care mai străine, care mai sonore.
Prin aer, timpu-i despărțit de ore,
Ca de mireasma lor niște garoafe.
Tăcerea vocile și le-a pierdut,
Care-o făceau pe vremuri să răsune.
Aud țărâna doar a vocilor străbune,
Cum se desface, cum s-a desfăcut.
Și câteodată, totul se deșteaptă,
Ca-ntr-o furtună mare ca tăria
Și-arată veacurile temelia.
Eu priveghez pe ultima lor treaptă.

]]> https://versuri.pro/tudor-arghezi-arheologie/feed 0