Refren: Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat.
Cântecul meu îl dedic celor ce mai cred
Că Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.

Și ca o dovadă că Dumnezeu nu ne-a uitat
Astăzi când mă uit la Dani zâmbesc înlăcrimat,
Văzând un tătic și-un soț atât de fericit,
Fiindcă într-o zi cu Isus s-a întâlnit.
Și ca o dovadă că Dumnezeu nu ne-a uitat
Astăzi când o privesc pe Carmen zâmbesc înlăcrimat,
Cum se apropie de altar într-un alb imaculat
Viața ei s-a schimbat cu-adevărat.

Refren: Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat.
Cântecul meu îl dedic celor ce mai cred
Că Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.

Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat și pe mine m-au marcat.
Lucrurile s-au schimbat, amintirile le-am păstrat,
Ca să se știe că Dumnezeu
Nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Trecem unii pe lângă alții zi de zi,
Păstrând câte-o poveste-n buzunarul inimii,
Sigur niciodată pe toate nu le vom ști,
Dar sunt câteva pe care nu le voi uita,
Nu le voi uita..