Stefan Petică – Apusul Soarelui pe Dealuri

Apune soarele pe dealuri.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeȘi răsunând adânc din valuriDoineste-un glas și parc-ar plânge;De simți o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa și o șoaptă care piereSub bolta serii înstelată,Să știi că-i ruga mea senină,Ca visul nopților de vară,Ce se înalță-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – Apusul Soarelui 1

Nu multă vreme vei mai fi însetatătu, inimă-n pârjol!Făgăduința e-n văzduh,mă abură din guri necunoscute,– răcoarea mare vine..Soarele meu mă dogorea-n amiază:fiți binevenite-aici, la mine,neașteptate vânturi,voi, răcoroaselor duhuri ale după-amiezii!.Adie aerul, străin și pur.Cu coada ochiului, piezișepriviri ispititoarenu-mi aruncă noaptea?Fii tare, inimă bărbată!Și nu-ntreba: de ce?

Nicolae Volenti – Apusul Soarelui

După dealul ce nutreşte oi plăviţe: mari, mărunte,A luminei ochi se pleacă şi se-nchide dispărând,Iar în vale râul curge şi-o copilă pe-a lui punteChipu-n apă-şi oglindeşte fără grijă surâzând.Şi voioşi se-ntorc cu toţii muncitorii din ogoarePovestind din vremi bătrânii, iar cei tineri şuguind;Un copil sărind în fugă mână boii la izvoare,Şi-un dulău, a turmei paznic, … Citește mai mult