apogeu – Versuri.pro

Cosmin 13 - Apogeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unul Trei a dispărut
s-a știut de la-nceput
n-a lăsat nicio urmă
refugiat poate după o umbră
e o identitate, doar un personaj
după o mască niciun miraj
o entitate, poate doar un nebun
când stilou’ levitează e ceva bun.
Cine-i Treispe?
Nimeni nu l-a văzut
nu l-a auzit, nu l-a ascultat de mult
sau niciodată, 404, 404, 404, not found, not found.
Dincolo de fiecare rimă, infern
dincolo de strofe, aproape suprem
se refugiază în texte ca să se salveze
gânduri ermetice, versuri complexe
caută divinul în poezie
numele său e pură fantezie
luna declară un anumit sfârșit
simțind că de pierdut nu mai e nimic.
Cine-i Treispe?
Nimeni nu l-a văzut
nu l-a auzit, nu l-a ascultat de mult
sau niciodată, 404, 404, 404, not found, not found.
Dacă Treispe dispare, vocea lui nemuritoare
apare imprimată pe fișiere muzicale
și răsună, răsună, răsună
din straturi de conștiință
până la, până la, până la
tine direct în minte, ființă
fiecare vers ascunde un mesaj
despre eșec sau nesucces, din peisaj
când deja a ajuns să cuprindă ultimul apogeu
renaște prin piese ca un arhitect

C. O. D feat Shushi Shu Si Dj Sop - Apogeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Shushi Shu:
Lumea-i perversă, deschide ochii, cercetează
Ești atras de orice, dar nu de ceea ce contează
Cu adevărat, preocupat de numărat
Ai uitat să fii om, crezând c-acum ești realizat
Ești rupt de trăiri, și apăsat de greșeli
Te uiți mereu în spate, căutând ziua de ieri
Acordă sprijin celui slab, atâta timp cât merită
Nu uita să fii bun, când societatea-i parvenită
Diferită e realitatea, și-o schimbăm
Mult egoism și trufie într-o lume așa de mică
Ce-i prea mult strică, problema e conceptuală
Și aș vrea ca bunătatea să te lovească ca o boală
Nu e loc de tocmeală
Și nici măcar de trăncăneală
Faptele, nu vorbele, sunt decizia finală!
Încă puțină cerneală
Și-o să privesc cu răceală
Cum umanitatea moare, înecată parcă-n smoală….

C. O. D. :
A trecut perioada-n care stăteam în mulțime
Ca un miner între alpiniști cu frică de-nălțime
Mi-am clădit o cetate de piatră ce lăcrimează
În mijlocul pustiului, știi, unde seceta dictează
Opere absurde, dar mințile surde ascultă
De timpu’ ce te ia drept slugă-n fiecare secundă
Rundă după rundă, am devenit inuman ca Neo
Ridicând multe bariere înalte ca Bartolomeo.
Scriam romanțe proaste, deloc nu realizam
Că ura-n mine prinde rădăcini, asta e tot ce am
De altceva n-am nevoie, să cadă orice stea
Nu mor, am toate umbrele de partea mea!
Mi-a luat o decadă să fac rocadă între două lumi
Plătind cu visele mele, primind în rest minciuni
Dar nu-mi pare rău, astea m-au mulțumit
Ca la margine de prăpastie, într-un final m-am regăsit!

Ne Quid Nimis - Apogeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În clipa despărțirii
Strângi mugurii speranței,
Iar florile iubirii
Mâhnite se topesc.
Lași umbra întristării
Pe pleoape să-mi apară,
Iar visurile serii
Subit mi se trezesc.

Refren:
Voi nopți aduceți iar, zorile
Ca să-mi învăluie, visele.
Coșmarul să-l alung,
Să știu că ești iar al meu,
Speranța mea,
Aș vrea!

E ultima plecare.
Torente reci de gheață
Inundă chipul care
Odată-nvăpăiat.
Lași clipa veșniciei
Să-ți răscolească firea
Și țipete în noapte,
De-un cânt înaripat.