ape triste

Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină,Unde plopul se înalță în sunete argintii,Unde-s pietre și stele.Deasupra torentului puntea se boltește somnoroasă,Băiatul privește cu ochi de cristal,Se trezește înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morții,Iar pașii înverzesc în pădure, ușor.E amintirea copacului și-a animalului. Domoale trepte de mușchi;Și lunaCăzând cu sclipăt în apele triste.Acela se reîntoarce … Citește mai mult