Versuri corectate și adnotate
Motto:„Până-n gât satul de aspre/Și iernaticele vânturi,Dar mi-i dor de vara fiarei, / cu furtuni și ploi, și cânturi.”La scripcar, odată strâmta, zăpușeală și năduf,Toți îs duși în sat: pe casă plesnesc firele de stuf.Îmbătat de cap cocoșul ațipește în picioare,Cu-a lui creastă moleșită și răscoaptă de-atât soare.Mâța miaună de sete, geam-ncins, uscat cum crida,Prin … Citește mai mult
Zgomotul de lanțuri multeA trecut prin curte,A ieșit lung pe porțiPrintre vii și printre morți,Târâș, grăpiș,Prin păinjeniș,Ca o fiară bolnavă de rugină.În potcovăria cu clăbuci de luminăLăcătușii le-au bătut călareO verigă-ntre picioareȘi la glezna mâinii,Ca să poată hodinii stăpânii,Cât, munciți pe caldarâm,Hoții trec dintr-un tărâm într-alt tărâm.O șchiopătare de vulturi căzuți din stelePrin oțătitul întuneric … Citește mai mult
Dacă mă-ntrebi acum eu unde suntÎți răspund doar un cuvântRespir..Dacă mă-ntrebi acum ce îmi dorescÎți răspund atunci când mă trezescRespir.. respir Anterefren:Nu am timp, nu am timpSă mai alergNu am timp, nu am timpSă mă încerc Refren:Și respir prea greuEști aerul din pieptȘi simt că mă sufociFiecare răsuflareRespir prea greuNu mai vreau să așteptȘi aș … Citește mai mult
Motorul s-a oprit. Sus, praf se-nvârtăuzat, ca pâcla, briza de toamnă,și oamenilor pe gât se lasă,la masă. Pe umeri suportă.cămăși ude. Toți mănâncă.Pâine și castraveți la masă,fără pic de risipă, cu migală,mușcă bine, iar mușcă, încă.Deja, nu se gândesc cum trec anii.Mușcăturile cad, poate, lângă,dar rumegă bine, cu ritm hapsân.Cu plămâni buni, ca țăranii,trag, rumegă … Citește mai mult
Obosită, lumea merge la culcareToți deodată, oamenii merg la culcareÎmpreună, toți în pas de defilareȘi pășesc toți, milităreșteRespirăm toți deodată, ostășeșteVisează toți pe ritm, cum se iubeșteȘi fericit se simte fiecareCând oamenii, toți oamenii merg la culcareDorm pe rând, pe ritm se face noapteȘi la ordin, mamele vor naște toateNu contează dacă e zi sau … Citește mai mult
Unul devine pentru celălalt piatră pe inimă,piatră grea cât o casă.Sub piatră nimeni nu mișcă.Unul și altul se străduiescsă-ntindă măcar un deget,să plescăie din limbă măcar, să-și mișteurechile, sau cel puțin să clipească.Sub piatră, nimeni nu mișcă.Unul și celălalt se străduiesc,și obosesc, și-adorm rupți de oboseală,și-abia în vis li se zburlește părul.(Jocul ăsta ține mult.).