Nicolae Labiș – Al Tuturor
El a plecat din munți ca un izvor,Vuind impetuos, sclipind la soare,De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,Cu ploaie caldă, binefăcătoare,Dă sevă rădăcinii încordate,Înviorează tropotul de cerbi..Când spală colbul adunat pe ierbiÎi curg în suflet valuri tulburate.El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,Al brazilor, al coaptelor podgorii –Și-i totuși el, atât de neştirbit!N-arată ce … Citește mai mult