Salvatore Quasimodo – Apă Moartă
Apă închisă, somn al mocirlelor paludicecare macerezi veninuri în plăci largi,când albă când verde în răsfrângeri,ești aidoma inimii mele.Plopul devine cenușiu în preajmă, și stejarul;foi și ghinde își găsesc tihna înăuntru,și fiecare are cercurile ei dintr-un unic centrufrânte de întunecatul vânt din sud-vest.Așa precum pe apă își lărgeșteamintirea inelele sale, inima mea;se mișcă dintr-un punct … Citește mai mult