Toamnă-i în vie,
cerul coboară,
singur te simt.
Mut sub povară
de poezie,
pol de argint.

În zale plânse,
în rugăciune,
prin tine sunt.
Teamă de apă,
de uscăciune
și de cuvânt.

Fân alunecă-n
nesemănare,
singur, divin.
Panta ca piatra,
taina secată,
grauri ca grindina vin.