anul 1940

O epocă-atunci când se-ngroapă,Nici psalmuri nu sunt, și nici flori.Urzici și scaieți lângă groapăVor sta de priveghi uneori. Groparii cu palmele udeLucrează de zor sub pământ,Și-atât de tăcuți că se-audeAl timpului pas răsunând. Pe urmă, ea urcă-n veciePrecum un cadavru pe râu,Dar mama pe fiu nu-l mai știe,Nepotul dă lacrimii frâu. Și capul mai jos … Citește mai mult