Mihai Eminescu – Antropomorfism

[I].În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie,Trăia puica cea moțată cu penețul de omăt;Nu-i cocoș în toată-ograda, ce de-iubire căpiatS-urmărească insolentă inocenta ei junie.Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă?Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labăO găină virtuoasă, o găină prea de treabă,Cu evlavie ea cată fire de orz și coji de … Citește mai mult