anatomie – Versuri.pro

Ciuraru feat Rece - Anatomie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ciurar.
Las p*** să-atârne
Fain frumos în pantaloni
În ce cot la o scroafă
Cu puțini neuroni
Să filează cu mine
Dă aproape două ceasuri
N-am încotro
Trag și mă duc și fac avansu
Zic, dic tu proastă
Te holba tătă sara
Sau hai merem d-aci
Că ești udă ca Niagara
Ajungi acas’ trec direct la subiect
Drecu-are răbdare proastă
Ce crezi că aștept
Bag mâna-n tre picioare
Are vată-n chiloți
Dă gândești că aș fi aduso din bazinu dă înot
Zic mei și te spală tu dă cleiu ceala gros
Că nu bag limba „e dă peste” miros
Vine de la baie io dăja-n p*** goală
Tătă beton, că să scoală ca la școală
La contactu vizual, proasta face ochi de ceapă
Ciurar, unde drac crezi c-asta o să-ncapă
Zic faceti cunoștință, el îi domnu măgurele
Închepe-n c***u tău și te lasă cu sechele
Amu că l-ai trezit, practic ai belit p***
Vrând ne-vrând mintenaș el ți-a controla mandula.

Refren x2
Îi facem să jelească ca „mestăbi”
Rămăşind pă fața-o lingurită dă copii
Dăsfundăm tăt, dă parca am fi hornari
În ore dă anatomie cu Rece si Ciurar.

Ciurar.
Își pune buzele la treabă
Și cască gura mare
Io bag pă gât in jos
Până după amigdale
Ar fi mândru tatătau dă tine, tu dă te-ar vedea
Cât dă bine te dăscurci cu o p*** in gura ta
O scot pâna nu îi maxilaru dislocat
Și-arat cum îi să o simta la ficat
Desfă picioarele și îndoiete tu proastă
Țâne jerunțu ista lipit da-iastă coastă
Ce p*** jelești, n-am băgat numa capu
Când o bag tătă tăt îi zâce ca te f*** dracu
Cu p*** identific iute fiara si stomacu
Zâci că din aș fi dat bacu
O-ntorc pă burtă, fața jos c***u sus
Că mai am ceva și-altundeva dă introdus
Ce-o pârâit, vai numa patu
Credeam deja ca ți-am spart rozeta și tăt mațul
Câcatu e întins tăt în sus pă canal
Zâle-ntregi nu sa câca-ngraba mi-a face scandal
Scot p*** afară, tătă-i pete maro
Și-ncheie-n gura ei, cu-n ciclu mișto.

Refren x2
Îi facem să jelească ca „mestăbi”
Rămăşind pă fața-o lingurită dă copii
Dăsfundăm tăt, dă parca am fi hornari
În ore dă anatomie cu Rece si Ciurar.

Rece.
Dă jos lacul de pe unghi
Că oricum nu are rost
Eu te f** si nefardata
Eu te f** chiar si în post
Te dezbrac îti arăt sensul cuvântului anatomie
La această materie ce-mi faci tu îți fac și io ție
Bagă mâna aicia-n boxeri să vezi ce-o să se scoale
O fost proastă, mi-o fugit
Că-i fulă una mare
Ce-i drept, ți-ajunge până in piept
Te penetrează în rect
Lăsând un dulce efect
Ca și o filă de cec
Băi jeg azi ești pe mâna destinului
Nu mai sta fă dărâmată ca zidul Berlinului
Și mai bine închide ochi si deschide mare gura
Că eu umblu pe tavan să-mi p***
Tu, povestești telenovele „aimente don” ca pamantu
Nu mă lua cu treanca fleanca
Că te f*** iară sfântu
Dute dracu si te spală
Să-ți fie c***u curat
Că am azi la-utopsie
Material de disecat
Sânii tăi au fost facuți să sugă la ei copii
Dracu știe cum de-adulți ajung tot timpu primii
Ca la mingile de fotbal
Hai mai bine să te f**
Că-ncutia craniană nu-i nimic de văzut
Tu îmi spui ca mă iubești
Io-ți las texte pe hărtie
Ne vedem la următoru sesion de anatomie
Pentru ora de azinoapte
Îți dăm zece cu steluța
Etaju trei două mii șasă
Meșter Ciurar si paruța.

Refren x2
Îi facem să jelească ca „mestăbi”
Rămăşind pă fața-o lingurită dă copii
Dăsfundăm tăt, dă parca am fi hornari
În ore dă anatomie cu Rece si Ciurar

Stefania feat Nicole Cherry - Esențele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Esențe, esențele
Esențe, esențele.
De la o vreme ești atent, ce s-a întâmplat cu tine
Este multe prea evident că ceva te ține
Ieri, când m-ai văzut la alergat în parc, tu m-ai ignorat
Dar, aseară, în club, anatomia parcă s-a schimbat.
45 la cântar
Fără filtre de Instagram
160 cm
Cu multe forme.
Unicat precum amprenta
Nu-ți va ieși să îmi faci fenta
Mai bine taci și privește să înțelegi.
Esențe, esențele
Alea tari se țin
În sticle mici.
Tu vrei să le, vrei să le
Atingi
Ai grijă că te frigi.
Dar hai mai aproape, ține-te bine
Nu mă judeca după înălțime.
Esențe, esențele
Alea tari
Se țin în sticle mici.
N-ai cum să vezi picior frumos
Fără toc, reține
N-o să vezi fum fără foc
Și știi prea bine.
Asta e seara mea
Ne dăm la rochiță și sanda
Noaptea în club, anatomia
Se va schimba.
45 la cântar
Fără filtre de Instagram
160 cm
Cu multe forme.
Unicat precum amprenta
Nu-ți va ieși să îmi faci fenta
Mai bine taci și privește să înțelegi.
Esențe, esențele
Alea tari
Se țin în sticle mici.
Tu vrei să le, vrei să le
Atingi
Ai grijă că te frigi.
Dar hai mai aproape, ține-te bine
Nu mă judeca după înălțime.
Esențe, esențele
Alea tari
Se țin în sticle mici.
45 la cântar
Fără filtre de Instagram
Unicat precum amprenta
Nu-ți va ieși să îmi faci fenta.
Esențe, esențele
Alea tari
Se țin în sticle mici.
Tu vrei să le, vrei să le
Atingi
Ai grijă că te frigi.
Dar hai mai aproape, ține-te bine
Nu mă judeca după înălțime
Esențele, esențele alea tari
Se țin în sticle mici

Iulian Boldea - Portretul Unei Femei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Portretul unei femei.
În labirintul corpului tău ca o floare retractilă stângace,
micile pârâiașe de sânge și limfă prefac perfecțiunea
în suav neant al cărnii.
O, anatomie a frigului, o, anatomie a visului,
ascuns în petalele oaselor tale, în cartilagiile iluziei.
În labirintul corpului tău
nici o mirare nu rămâne intactă,
nici o tristețe nu se străvede
în oglinzile concave ale minții.
Doar săruturile neîntâmplate se preling în colțul buzelor
ca un surâs răstălmăcit, ca o himeră tulburător
de reală.

Nichita Stănescu - Anatomia, Fiziologia și Spiritul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ia-mi creierul
în mâinile tale moi
şi înveleşte-mi-l
în osul luminii.
Prima mărime peste zero este infinitul,
peste nimic, –
totul.
Desigur, pentru recea întemeiere a furnicii
Eu sunt zeu cu putere
vai, numai de moarte.
Desigur, eu mă închipui furnică
pentru zeul meu
pe care totuşi mi-l pot imagina prin mântuire.
Desigur, şi zeul meu îşi are zeul lui.
Cum or fi fiind zeii zeilor
şi câtă despărţire de nefiinţă
va fi fiind între zeul zeilor zeilor
şi zeu.
între zeu şi furnică
şi furnica zeul cui va fi fiind ea
şi zeul zeilor cărora
va fi fiind ea.
Toată mărturia e de faţă.
Semnul este; nu-l vedem.
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim.
Mâncăm legea timpului
spunându-i sâmbure de nucă.
Necitită, ea poate fi mâncată.
Imaginea întregului
ar putea fi o falie în stâncă, –
dar necitită, ea rămâne doar prilejul,
trist,
al ruperii copitei unui cal
scăpată în ea.
Toată mărturia e de faţă.
Ar trebui nu ochi rotund,
ci vederea ca oul.
E literă scrisă de jur împrejur
cum aerul de jur împrejurul globului,
cum carnea de zeamă a piersicii
de jur împrejurul sâmburelui creieros.
Acolo, în locul unde,
deodată, se vede totul,
când
a vedea nici nu mai înseamnă
a vedea.
Trupul este făcut să fie mic.
Sarcina ochiului e să fie mic.
Sarcina ochiului e să vadă linia.
Cifra e făcută să fie
lipită din micime, pe nefiinţă.
Dar, vai, nu există mic,
nici micime nu este.
A fi mic, a fi număr,
a avea ochi
e numai o prăbuşire din infinit.
Un infinit care cade din infinit.
Prima mărime peste zero este infinitul.
Mai mare peste nimic este
totul.
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim.
Viruşii stau pe noi fără să ştie.
Toată mărturia e de faţă.
Strig:
Nu ochiul trebuie deschis,
ci vederea.
Strig:
nu urechea trebuie ciulită, –
muzica lumii foloseşte urechile
cum cel care a băut
zidul sau trunchiul copacului.
Mă ridic şi spun:
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât,
nu-ţi aduce aminte nimic, mai ales legea uită-o.
Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi,
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat.
Amintirea te-a părăsit
şi nimic din începuturile lumii nu te mai
cercetează.
Ţine-ţi minte numai propriile tale întâmplări
căci te-ai spulbera mai repede decât
însuşi gândul spulberării dacă ţi-ai aduce aminte.
Moartea este prima amintire,
şi cea mai veche.
Amintirea lui nimic
amintirea lui nimeni
amintirea lui zero.
Ea e memoria.
Dar se şterge, se acoperă
cu sânge
cu miros de carne arsă
cu mirarea sângelui, numită groază
cu sunetul de nisip de clepsidră
al ruperii osului.
Atât îţi zic, miră-te,
atât îţi zic, urlă de durere.
Cine strigă şi cine zbiară, cine urlă
şi cine se vaită,
cine se-ngroapă în miros şi în putoare şi în
damf, în miazmă,
cine plânge
şi cine se sărează,
cine se amărăşte
şi cine se zguduie şi se hohoteşte şi se zbate,
cine se jupoaie, se rupe, se smulge
acela nu-şi aduce aminte de nimic
acela nu are memorie,
e ocolit de lege,
este.
Între mine şi tine
numai cuvântul, acest organ fioros
şi comun amândurora,
este.
Să-l rupem pentru linişte
să-l rupem pentru linişte;
lasă-mă înspre tine
lasă-te înspre sinea sa
de care eşti legat
cu un organ fioros
şi rupe-l!.
Şi treacă o pasăre printre noi doi.
Ba nu, trece o pasăre deasupra mea.
E linişte, e o tăcere
în care se aud cifrele.
Aripile ei mari şi mov şi mov
ca de mâl transparent
abia se înclină
sprijinindu-se pe stâlpii aerului.
Ba nu, eu mă clatin atârnând
de capătul privirii mele
ca un spânzurat de frânghie.
Ba nu, trece o pasăre magnetică,
leneşă, statică
În linişte, când dă din aripi
parcă se deschid ferestre.
Ba nu, se aud cum se deschid ferestre
de parcă o pasăre moale
ar zbura leneşă.
Ba nu, se deschid ferestre şi o pasăre
Ba nu, aripa păsării parcă deschide ferestre.
E linişte, trece o pasăre
de parcă ar deschide ferestre,
aripile ei sunt
ferestre.
Da