Alain Bosquet – Despre Sculptură
C-un bobârnac măsori un sân,cu-o lovitură de berbece, brațulce-nșfacă zorile. Luxuriaîți dă un pântec, trup ingrat,obișnuiește-te cu anarhia.Se-așază râsul bufnițeipe silexul lipsit de cuget,din care-ți izvorăște gâtul.Parfumul, chiar, de caprifoliuîți dăruie o umbră; mânzulîți mușcă mâna, să-i culeginările lui. Dar tu te plângi:„De ce să-mi dea mâini proprii, șiochi sfărâmând în ei privirea?Neterminată-s mai frumoasă,așa-ntrec … Citește mai mult