an mort

Casa veche cu coloane albe,Parcul și mai vechi ca ea;Cerul vânăt peste care salbePier cocorii-n seara grea.Nucii negri, pajiștea deșartăȘi pustie, ca și parc și nuci,Amintirea care-mi bate-n poartăLung, în sufletul de tuci.Miros jilav de trecut și ploaie —Și mai putred și mai stinsCalendarul veșted ce-n odaieStârvul timpului l-a strâns.