Georg Trakl – Amurg de Iarnă

Negre ceruri de metal.Vifor roșu pe-nserate,Zboară ciori înfometatePeste parcuri frânte pal. Rază-n nori stă glacial;De Satan ca blestemateSe rotesc și cad ciudate,Înșeptite infernal. Hoit, dulceag și fad, brutalPliscuri scurmă-amestecate.Groază-n case-apropiate;Teatru luminat de stal. Pod, biserici și spitalGroaznice-n amurg stau toate.Și se umflă-nsângerateRufe: vele pe canal.

George Bacovia – Amurg De Iarnă

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,Câmpia albă – un imens rotund –Vâslind, un corb încet vine din fund,Tăind orizontul, diametral.Copacii rari și ninși par de cristal.Chemări de dispariție mă sorb,Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb,Tăind orizontul, diametral.