amintiri triste – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - O, Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, amintiri străpunse de pumnal!
Atât de triste sunteți pentru unii,
otrăvuri dulci, pe care doar nebunii
vă sorb din reci pahare de cristal.
Mi-aduc aminte noaptea și alunii
ce ne loveau cu frunze de opal
și trupul tău de abur, pur și pal,
sub gura mea și fulgerele lunii.
Și dintr-odată, parcă-un vânt subțire
făcu spre noi un semn de despărțire
stingând lumina care ne uimea.
Și iată că de-atunci aluni și lună
sunt ne-ncetat aievea și-mpreună,
iar singură și-n vis – doar gura mea.

Charles Baudelaire - Clopotul Spart [La Cloche Felee]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E dulce și amar ca-n nopțile de iarnă,
S-asculți pe lângă focul ce tremură și-afumă,
Vechi amintiri ce-n tihnă se-nalță să se-aștearnă
Pe clopote ce sună necontenit prin brumă.
Și binecuvântat e-un clopot măreț și viguros,
Care-n pofida vârstei e teafăr și alert
Și răspândește-n aer un imn religios,
Ca un bătrân războinic ce-n cort veghează-atent!
Și spart e al meu suflet și vrea a lui năpastă
S-o cânte-n noaptea rece, afară la fereastră,
De-aceea glasul lui, ce nu se-aude tare.
Pare-un rănit pe care îl trecem în uitare
Lângă un lac de sânge, cu morți pe el grămadă,
Ce moare, căci nu-i nimeni acolo să îl vadă.

Crt - Apus Teatral

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La apus îmi vorbește cerul, speranța zilei de mâine
Că va fi mai bine decât ce-a fost să fie
Noaptea-mi șoptesc stelele, strada singură
Căldura unui singur felinar aprins mă vindecă
O persoană singură pe o bancă-n parc
E blocat în propriul corp ca într-un țarc
Un aer apăsător printre crengile copacilor
Un cocor călător aflat în zbor
Vânt ocrotitor ce se lasă peste oraș ușor
Apare seara
Seară de seară vezi lumea grăbită
Ca-ntr-o piesă de teatru atent scrisă cu o coregrafie potrivită
Caută liniște în gălăgia urbană întâlnită
Ordine în gândurile pline de dezordine
Lumina unei singure case pe o stradă întunecată
Îmi dă liniștea că toate o să treacă
Și dacă nu vor trece ele pentru mine
Se va bucura altul, va găsi fericire
Fericirea ce o caut și eu în lucruri simple
Dar dau doar de inspirație din amintiri triste
Ai greșit și tu că cine nu greșește
Am greșit și eu că mi-am pierdut timpul orbește
Apartamentul ăsta e plin de regrete
La masa asta mi-am scris cele mai adânci sentimente
Din trecut au rămas doar niște pete pe perete
Incomplete și scenarii incoerente susținute de epitete
Nici nu mai știu cât am deviat de la real
Ce-a fost așa și ce confund cu altceva
Un trecut ce acum pare ireal
Un gând areal ce-mi răsună clar în cap
Și tot ce am vrut a fost de fapt să scap
Să am motivația s-o iau iar de la-nceput
Am vrut să recalculez fiecare minut petrecut
Tot eu sunt și așa voi rămâne
Negativist și cu traume de la tipe fără nume
Pete pe perete readuc amintiri
Trăiri ce acum par iar vii
Ce va fi e păcat că nu vom ști
Doar momente în care ne putem gândi
Și iarăși răzgândi doar ca să ne dovedim
Cât de mult putem greși
Pete pe perete readuc amintiri
Trăiri ce acum par iar vii
Ce va fi e păcat că nu vom ști
Doar momente în care ne putem gândi
Și iarăși răzgândi doar ca să ne dovedim
Cât de mult putem greși

Cleopatra Feat Edward Sanda - Dragoste Vă Rog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te aud in piese de la radio
Parcă toate sunt scrise despre tine
Conduc înainte ajung in trecut
Te văd aici dar nu ești lângă mine.
Oare îți mai amintești când m-ai uitat
Pe culmile iubirii
Și fără sa vreau eu am parcat
Pe strada amintirii.
Ajung singur la masă in dor înecat
Chiar in locul nostru preferat
Dragă tristețe, nu te-am invitat.
Dragoste vă rog
Plătesc cu orice pot
Dacă n-ai iubire nu poți spune că ai tot.
Dragoste vă rog
Plătesc oricât ar fi
Eu fără iubire pentru ce aș mai trăi.
Ca într-un film fără sfârșit
Mă simt singur într-o sală plină
Tu ai jucat scenariu nepotrivit
Când eu credeam că tu ești eroina.
Oare îți mai amintești când îmi spuneai
Că iubirea nu o să plece
Dar trenul ăsta întârziat prin gara noastră astăzi nu mai trece.
Ajung singur la masă in dor înecat
Chiar in locul nostru preferat
Dragă tristețe nu te-am invitat

Reikko feat George I - Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știi… sunt zile și nopți în care cred că…
Tot ce ne leagă acum sunt doar amintirile…
Amintiri ce mă chinuiesc și mă fac să-ți spun…
Cu cât mă îndepărtezi… tot mai mult te iubesc…
Strofa 1 [Reikko].
Prima strofă o să te facă să mă simți departe…
Amintindu-ți de momente și vise uitate…
Nu mă simțeam singur căci în suflet erai tu…
Noaptea nu dormeam că știam că ești cu altu…
Când mă uitam la cer și era plin de stele…
zâmbeam că știam tu ești una dintre ele…
zâmbeam că îmi aminteam de clipe deosebite…
căci tu ești peste clipe și cipele-s sortite…
Lucruri simple parcă erau nemărginite…
când mângâierea ta aducea zile însorite…
când totul pentru noi parcă era atât de simplu…
gândindu-ne la cât de repede trece timpul…
După tot ce a fost între noi până acum…
Ai ales să pleci… ai ales un alt drum.
Pun sufletul pe foaie să mă simt împlinit…
Dacă tu ești fericită și eu sunt fericit!.
Refren [George I].
Știu că nu e ușor…
Să trec peste imagini de care mereu îmi va fi dor…
Nu e foarte ușor…
Aceste amintiri în timp am să le dobor…
Strofa 2 [Reikko].
A doua strofă pun accentul pe farmecul tău…
Erau zile în care erai doar tu în jurul meu…
Îmi amintesc și acum de când ne-am cunoscut…
Îmi zâmbeai fără să vrei poate de asta mi-ai plăcut…
Tot ce regret… chiar n-am știut…
Când m-am implicat în viața ta atât de mult…
Într-un mod plăcut am încercat să dispar…
Chiar și când erai plecată te vedeam imaginar…
Când mă uit în spate văd atâtea nopți pierdute…
Când mă uit la tine văd o față fără suflet…
Atâtea luni în care pentru mine era doar una…
Dragoste ca dragoste dar a ta era și luna…
Tu erai aerul ce-l respiram noapte și zi…
Dacă aș fi murit de dorul tău puteai să mă învii…
Închei a doua strofă fără pic de alinare…
căci apar doar amintiri lipsite de culoare…
Refren /x2.
Strofa 3 [George I].
Aștept acea zi în care eu voi uita…
De tine și că ai lăsat amintiri în urma ta…
Ne vom întâlni peste ani și am să-ți zâmbesc…
O altă fată lângă mine va știi ce mult o iubesc..
Refren /x2

George Topirceanu - Clipe de Zbucium

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubita mea, te simt așa departe…
Mi-ai pus pe frunte mâinile subțiri,
Dar, ca un zid puternic, ne desparte
O pânză de cernite amintiri.
Ființa mea întreagă când te cere,
Tu stai visând, nici ochii nu ți-i miști,
Și câte taine pline de durere
Se pierd în noaptea ochilor tăi triști!.
Eu chem osânda care mă omoară,
Sălbatic vântul patimii să bată,
Eu cer icoana ta de-odinioară,
Pe care n-am văzut-o niciodată.
O, cum aș vrea durerea să mi-o-nșele!
Atâtea nopți pustii am adorat-o,
I-am dat și jertfa tinereții mele
Zâmbind… Tu numai inima mi-ai dat-o.
Mi-ai dat-o! Floare gingașă de munte
Ce stă deasupra unui larg abis…
(Și chiar acum, când mă săruți pe frunte,
Tu mă săruți cum se sărută-n vis!).
Căci sufletul, ca tristele ruine,
Păstrează-n el lumina altor vremuri,
Și când o rază-ajunge pân’ la mine
Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:.
Ea luminează-n tine, fără veste,
Prăpastia trecutului întreg…
Și-atunci duioasa inimii poveste
Eu o ascult, dar n-o mai înțeleg.
…………………….
De-aceea-n sara asta mi-e totuna,
Sporește-mi iar durerea sau alin-o,
Te-ntreb, — pierdută pentru totdeauna:
– De unde vii și cine ești, străino? …

Petre Stoica - Lied Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În locurile copilăriei tale
viețuiește strâmb un pom fără rod.
În locul copilăriei tale
cade zilnic o pasăre din zbor.
În locul copilăriei tale
timpul naște timp devorator.
În locurile unde ne-am cunoscut,
aprilie, 2002.

Nina Cassian - Dans Macabru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rochiile copilăriei mele
dansează în jurul meu
fără cap
fără picioare
fără brațe,
doar exuberante, transparente țesături
de Mozart și Scarlatti,
doar desene de Klee și Miro –
rochiile mele dansează,
amputate,
decapitate.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020

Ilarie Voronca - Elegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era o ploaie al cărei țipăt ne pătrundea dureros,
ca miorlăitul pisicilor noaptea pe acoperiș.
Fiecare picătură fărâma departe un luminiș,
și sufletul ne rămânea zid de toamnă aplecat și ros.
Simțeam sfârșindu-se în noi o tinerețe chinuită.
Amintiri din copilăria tristă veneau ca niște țipete adânci și grave.
Vedeam viața: o fereastră cernită,
și glasul tău: privirea unei păsărici bolnave.
Apoi nedeslușite mâhniri s-au prăbușit,
ca niște punți șubrede în noi.
Buzele tale zdrobeau, cu picăturile de ploaie, luminișuri,
și deznădejdea a izbucnit în pieptul nostru: apăsător puroi.
Așa – ca două tristeți – am mers prin parcul ud.
Pomii plângeau și ei viața rătăcită și amară.
Și-acum, încă, departe de tine, poete, aud
elegia pe care sufletele noastre și-au spus-o,
acolo în liniște, în ploaie și în seară.