Geo Dumitrescu - Libertatea de A Trage cu Pușca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În groapa neagră, poate chiar într-un cimitir,
oamenii, prietenii mei înarmați, își ascultau propriile șoapte –
toți erau murdari, slabi, și patetici ca în Shakespeare,
își numărau gloanțele și zilele și nădăjduiau un atac peste
noapte.
Atunci, a ieșit luna, fără cască, de undeva din bezna ghimpată;
dar oamenii n-au căzut cu fețele la pământ,
ci au aprins țigările, discutând despre libertatea de a trage cu
pușca,
rezemați comod în groapa neagră sau poate chiar pe
câte-o piatră de mormânt.
Sunt sigur că unul din ei eram eu –
de altfel, astăzi mi-am găsit în sertar, printre
manuscrisele fel de fel,
pistolul meu ghintuit, cu douăzeci și patru de focuri,
cu care am participat la asediul Trebizondei, dacă nu mă-nșel.
Doamne, ce de isprăvi am mai făcut și-atunci!..
Ca un erou din Sadoveanu, eram viteaz și crud :
țin minte să fi ucis trei sute șaizeci de dușmani într-un singur
asalt –
ah, răcnetele mele de mânie și triumf și-acuma mi le mai aud!..
La Waterloo eram cu bietul Bonaparte cabotinul,
rostandizând pe pragul unui veac;
viteaz și inutil și graseiat la culme,
luptam și-atuncea – ce era să fac?.
*.
Degetele strângeau o țigară fumată de mult.
În groapa neagră, ca niște pietre, cădeau ultimele cuvinte.
Prietenii mei înarmați și patetici mă ascultau uluiți,
rezemați comod de pietrele de la morminte.
Paralel cu noi, dedesubt, oameni își dormeau veșnicia –
și ei discutau despre libertatea de a trage cu pușca, după
fiecare măcel!..
Dar, pe pistolul meu cu douăzeci și patru de gloanțe!, luna mi
se pare aceeași
cu care am participat la asediul Trebizondei, dacă nu mă-nșel!..

Petre Stoica - Sunt Multe Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La bufet țăranii beau țuică fiartă, s-a adus și bere
Sunt multe amintiri din războiul ultim, îl știm
Uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară
Lejer cu armele în bandulieră
Pe cartușe înfloreau lacrimi, purtau în raniță
Mărunte creioane chimice, scrisori, blănițe de iepure, fotografii
Unii au fost cavaleriști ageri, unul a fost sergent sanitar
Unii au rămas cu fața lipită de rădăcini, căștile lor
Adăpostesc vietăți subterane sau poate se dizolvă în săruri
Albastre
Cine știe
Dar sunt și alte amintiri, altele exprimate cu glas răgușit
Până și în acest bufet acaparat de fum dens
Timpul deșartă diamante false și diamante adevărate
Oricum în zorii zilei vor începe cu toții aceeași muncă
Sub aripa înghețată a pădurii și uitând
Tragedii secrete

amintiri din razboi – Versuri.pro

Geo Dumitrescu - Libertatea de A Trage cu Pușca

Petre Stoica - Sunt Multe Amintiri