Nichifor Crainic – Amiaza
Din zorii dimineţii şi până adineauriSe-nveseli văzduhul de ştrengării de grauri,Şi ciocârlii în aer văzui cum îndoiescDin cântece şi sboruri frânturi de arabesc.Şi grânele, mişcate de mâni aeriene,Îşi clătinau comoara şi mii de buruieneCu spicele de aur cântară-n simfonie..Acum din cer apasă o grea monotonie.Le-a înecat pe toate o linişte profundă,Deşerturile zării lumina le inundă.Colinele-albăstrite … Citește mai mult