George Coșbuc – Regina Ostrogoților
Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad,Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei –Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;Lacrimile-n ochii … Citește mai mult