Dar versurile se zbat captive
Cu aripi de-ntuneric în febra cuvântului nespus, a cuvântului nespus.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.

Căci am veșmânt nou
Și aripi translucide de înger.
Iar lacrimile agonizează surd în valurile ținute de zăgazul pleoapei.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.

Simt că nu-ți voi spune totul
Că nu voi avea răgazul clipei,
Crede-mă, crede-mă,
Am atâtea să-ți spun.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.

Iar versurile cu aripi de-ntuneric
Suferă în umbra noului veșmânt, a noului veșmânt
Din petale de sfânt.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.