Grigore Vieru – Umana Algebră

O, tu, vrăjitorulealgebric!Tu, care simți cifracum simțeau bunicii tăibulgărul de pământfărâmițat între degete,tu, care auzi sunândinelul tăuradical,cum mireasma aude sunândinelul ei atingându-sede cristalul paharului,tu, care știi să înmulțeștiși să aduni vectori,monomi, matrice, mișcări!Adună, rugămu-te, și înmulțeșteși sufletul nostru,înmulțește devremele,adună trecutul,înmulțește cerul,strălucind ca un nimb,și, dacă poți,adună pe cei dispăruțiînainte de timp.