George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXV

Pe marea Adriatică cea lină,Bărbatul naviga spre alte zări,Și când a stat, odată-n carantină(Vreo patruzeci de zile) ea, pe scăriUrca în foișor, ca să-și aținăPe navă, ochii. Mărfuri, el, pe mări,Ducea-n Alep. Fusese botezatDe-ai lui: Giuseppe – Beppo, prescurtat.

Eugenio Montale – Siria

Spuneau cei vechi că poeziae-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate – așade mă citești. Dar am știut-o-n ziuacând mi-am găsit iar vocea pentru tine,amestecat fiind cu nori și capresemănate prin râpi să pască stufși mărăcini, iar descărnatul chipși-l confundau soarele și cu luna,motorul se stricase, și-o săgeatăde sânge pe o stâncă însemnadrumul spre Alep.