Vasile Romanciuc – Albina
Ce înțeleaptă-i harnica albină!Ea orice zi și-o-ncepe ca pe-o școală:Încet-încet, petală cu petală,Citește toate florile-n grădină.Cititul dulce, dulcea oboseală,Când zboară, încărcată, spre stupină,Îi dă un aer nobil de regină –Pandant la truda ei proverbială.Și-aicea, în grădina parfumată,Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,Descoperi că albina-i sensul florii..Precum tu însuți, omule mărite,Ești sensul zilelor încărunțiteÎn minele de sare-ale sudorii.