albatros ucis

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea,L-a scos un val afară cu grijă așezându-lPe-un cimitir de scoici ce strălucea. La marginea vieții clocotitoare-a măriiStă nefiresc de țepăn, trufaș, însă răpus.Privește încă parcă talazurile zăriiCu gâtul galeș îndoit în sus. Murdare și sărate-s aripile-i deschise,Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,Lucesc … Citește mai mult