Gabriela Melinescu – Albastrul de Voroneț
Meșterul cu ochi albaștri.Irisul înlăcrimat.Pe obraz subțire ploaie.Albastrul cutremurat.Poate i s-a născut un fiuși-a primit din sat solie.Strigă, tremură de dor,albastru-i de bucurie.Și-au râs aici, zugravii,pensulele-au amețit.Dinții albi opriți în hohot.Albastrul în alb topit.Mai departe se-ntrerupecerul verii nefirește.Meșterul nemaivăzutCa izvorul s-a pierdut.Ceru-n ochiul drept lipsește.