albaspina

Creștea un stuf de albaspinăCe înflorea voios la soare,Umbrind o cruce în ruinăPe valea Grecii răpitoare!În drum, trăsura ni s-oprise,S-apropiindu-ne de cruce,Din florile ce-mbobociseȘi ce aveau să se usuce,Rupsei o ramură-nflorită,Și cugetai, că chiar în groapă,Speranța de-om nedespărțităCu omu-odată nu se-ngroapă,Că de-nsoțește albaspinăPe om, și-n moarte cu constanță,Emblema ei de farmec plinăNu strigă celor vii: … Citește mai mult