alba – Versuri.pro

Ezra Pound - Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atât de fragedă-i ca frunza sub rouă-a lăcrămioarei / În zori respirând lângă mine. →

Iris - Mătase Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încă o zi care va veni,
Nici nu știu, iubito, unde vom fi,
E doar o zi ce-arată, iar, minunea din noi!
Ce e o zi, oare voi știi?
E despărțirea, aflu că nu mai vii,
Mi-e teamă, da, că timpul nu va aștepta!
Ce e o zi, ce îmi poate da,
Cu-ntuneric și lumină din ea?
La apus chipul tău răsare iar.
Două lumi străbat cu tine-n gând,
‘Drumul mătăsii’-mi pare mult prea lung,
Iubirea mea se-mparte și e departe!
Amintirea ta e mătase albă,
Mereu vei fi a mea, în mătase albă,
Cu flori în părul tău,
Parfumul lor (mireasma) mă va chema!

Tudor Arghezi - Alba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De ce te uiți așa, când seara vine,
În ochii mei cu ochii tăi de salbă,
Că nu-ți mai iei privirea de la mine,
Gingașă, grațioasă mâță albă?.
Nu te-ai uitat așa fel niciodată
Și frumusețea ta nu m-a privit
Așa de-adânc, bătu-te-ar să te bată,
Nici când fusesem mort și răstignit.
Mă plec și te scrutez cu un fior,
Ca-ntr-o lumină de fântână.
Parc-ai trecut tiptil, călcând ușor,
Torcând încet, pe lângă lună.
Ți-e gura roză-nchisă ca un plic
Al nimănui, lipit și cetluit.
Deasupra cine nu a scris nimic?
Și înăuntru, cui i s-a povestit?.
Tu știi ceva ce limba ta nu-l știe
Și să-l rostească nu e cu putință.
Știința mută ți-a fost dată ție,
Și mie graiul cel fără știință.