Aiud – Versuri.pro

Radu Gyr - Leagăn Fără Cântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.
Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele și luna în cerdac.
Nu te-alintă șoapta nimănui
și nici lapte-n țâța mamei nu-i.
Căci pe lumea asta n-au rămas
decât vânturi cu suspin în glas,
foamea ta în albia de tanc,
plânsul mamei cu blestem adânc.
Și scrâșnirea lanțului zălud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cântece de leagăn pe pământ.

Radu Gyr - Blestemul Aiudului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aiudule, Aiudule,
temniță cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.
Focul mănânce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
și bei oftaturi.
Vântul destramă-te,
că nu-ți ajunge
– și-n marea-ți foamete –
mereu vrei sânge.
Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.
Grindina ‘ndoaie-te,
spele-te ploaie,
lanțuri și geamăte
să ți le-nmoaie.
Aiudule, Aiudule,
fiară năucă,
face-te-ai, crudule,
scrum și nălucă.

Radu Gyr - Scrisoarea Tatălui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fiule, fiule, lungă e calea…
Ca-n basm pân’ la tine sunt mări şi ţări,
trenuri, păduri, jandarmi şi ocări,
şi stele ce nu ne ştiu jalea.
Dorul de tine mi-aşa, ca o furcă
proptită cu dinţii în beregată.
Din fundul Aiudului, ochii tăi urcă
pe cer, ca doi luceferi de piatră.
Mănânc: eşti în lingura mea. Fac un pas:
şchioapeţi alături în fiare.
Aprind o văpaie la iconostas:
cad lacrimile tale din lumânare.
Prin somn, vine lanţul tău, blestematul,
cu mari zornăieli să mă scoale.
– Lanţule, lanţule, lasă-mi băiatul,
ferecă-mi mie gleznele goale.
Cum să-ţi strămut în carnea mea chinul?
Cum să-ţi beau, fiule, osânda toată?
Plecat peste neagra-i fântână sărată,
seca-i-aş, goli-i-aş veninul….
Uneori noaptea, maică-ta vine,
cu paşi de iarbă din ţintirim:
– Ia-ţi plânsul, bătrânule, şi haide cu mine,
temniţa-n lacrimi adânci s-o topim…

Radu Gyr - Mormântul Căpitanului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-aici-nainte, vremea se măsoară
cu trudnicele tale oseminte,
și veacul care curge peste țară
începe din cenușa ta fierbinte.
Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie,
ne tămâiezi cu marea ta tăcere..
Mormântul tău e numai înviere,
prin tine luminăm de veșnicie.
Prin tine bem, setoși, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curățit de zgură..
Izvor ne ești și cină și zidire
și patrafir și cuminecătură..
Ești azima pe care-n plâns o cere
inima noastră pururea flămândă.
Ești drumul nostru către zări de miere,
ești perna pentru tâmpla fumegândă..
Ești ruga Țării pentru biruință,
mistria noastră-n aur ferecată,
dalta de foc înfiptă în credință..
Mormântul tău e viața noastră toată.
Venim lângă țărâna ta iubită,
și umbra ta, prin smirnă și balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfințită
și se preschimbă-n torțe și în spade.
Cu duhul tău – mireasmă de grădină –
ne miruim, sub zâmbet de icoane.
Culegem din mormântul tău lumină
și ne spălăm obrajii de prigoane.
Luăm un pumn de lut din groapa sfântă
și-l punem pe vechi răni de închisoare;
și rănile din noi tresar și cântă,
se fac medalii și zâmbesc în soare..
Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici,
la groapa ta, miseii și viclenii,
și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici,
slăvind lumina sfintelor vedenii,.
Mormântul tău, gemând, să se ridice
și duhul tău, țâșnind din veșnicie,
într-un năpraznic fulger să despice
pângăritoarea lor nimicnicie!.

Radu Gyr - Aiudule, Aiudule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aiudule, Aiudule, temniță cruntă,
Cu noapte lungă și zi măruntă –
Foamea-i mireasă și moartea-i nuntă,
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!
Tânăra tâmplă o faci căruntă,
Umărul gârbov, inima ciuntă;
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!
Lumea e largă, viața măruntă,
Bezna ta dură trupuri mănâncă.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!

Petre Stoica - Generalul Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noaptea geme și asudă în somn
vin spre el cortegiile de schelete
de la Canal de la Aiud de la Sighet
din toată țara prefăcută-n pivniță de plumb.
dimineața cineva bate sfios la ușă
e poștașul care-i aduce pensia de merit
pentru consolidarea puterii populare
poștașul primește bacșiș o gheară de corb

Aurel Pastramagiu - Porumbeii Aiudului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Motto: Uneori, un porumbel luneca pe la fereastra noastră. Să fie un semn?

Porumbelul – I
Mistuitor, azurul se revarsă
Peste arome, forme şi culori,
Cu ramuri de măslin, din zarea ştearsă,
Lui Noe îi aprinde aurori.
Şi cerul tot, când cobora în ape
Înfiorată undă de Iordan,
Cu cercuri largi, prin limpezimi pe-aproape,
Tot El încredinţa şi pe Ioan.
Plutire nefirească peste fire,
Rotire revărsândă de tării,
Din taina zării, din nemărginire
Ne adă semnul noii mărturii.

Aurel Pastramagiu - Aiud

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aiudul, galera destinelor noastre,
Ne poartă pe-a timpului unde albastre
Spre-un ţărm neştiut, spre-un port neatins,
Spre-un far ce în noapte de mult stă aprins.
Ne frângem în grelele lanţuri, sub bice,
Sleiţi, unii trupul se zbat să-şi ridice;
Pe rând, tot mai multe zac ramele-n loc,
Galera-i o frunză-n al vântului joc.
Şi azi, ca şi ieri, mor pe nava cu vele
O ziuă cu soare, o noapte cu stele
Şi-asemeni bătrânilor zei din Olimp,
Ni-i viaţa un zbor peste spaţiu şi timp.
În suflet purtăm paradisele ninse,
Parfumul pierdut din grădinile stinse,
Iar gândul se frânge-n tăcerea de mort:
Câţi oare vedea-vom intrarea în port?.
Dar vie ni-i dragostea-n pieptul ce doare,
Credinţa ni-i cântec, ni-i rază de soare,
Când viforul soartei, când crivăţul crud
Ne murmură-ntr-una: Aiudul, Aiud.