Agrigentum

Stăruie acolo un vânt de care-mi amintescaprins în coamele cailor pieziși gonindcât ține câmpia, un vântce pătează și roade gresia și inimaatlanților lugubri, răsturnațiîn iarbă. Suflete antic, cenușiu de pizme,te întorci la acel vânt, adulmecidelicatul mușchi ce-i îmbracăpe uriașii îmbrânciți din cer.Cât ești de singur în spațiul ce-ți rămâne!Și mai mult te mâhnește s-auzi încă … Citește mai mult