Giuseppe Ungaretti – Agonie
Să mori precum ciocârliile însetatede miraj.Sau ca prepelița,marea fiind trecută,în primele tufișuri,întrucât să zboarenu mai dorește.Dar nu să trăiești din tânguielica un sticlete orbit.
Versuri corectate și adnotate
Să mori precum ciocârliile însetatede miraj.Sau ca prepelița,marea fiind trecută,în primele tufișuri,întrucât să zboarenu mai dorește.Dar nu să trăiești din tânguielica un sticlete orbit.
Pământ, despărțirea-i acumaAgonie, ca-ntotdeauna.Ieri, despărțindu-ne, noiAgonizăm amândoi.Pământ, jumătate murim.De-aceea-n gările toateȘi-n porturi e-un iz de moarte.De-aceea la drum când pornimBatiste pe vânt desfrunzim.Suntem morții cei viiDeparte-n orizonturi pustii.