https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/celelalte-cuvinte-trup-si-suflet https://versuri.pro/celelalte-cuvinte-trup-si-suflet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77436 →]]> Clipa asta ce-o aștept de mult
Are tot ce s-ar putea mai crunt
Văd acum că-s doar povara ce vă sunt.
Văd mai limpede că-i prea târziu
Și că nici n-am încercat să fiu
Altcumva decât același ce mă știu.
Ce vicleană mi-a fost inima
Și necruțătoare patima
Nu s-a pus ceva să țină-n calea mea.
Jarul care nu se lasă stins
Ce mereu m-a chinuit încins
Arde până ce-i cu mine odată-nvins.
Pe fruntea mea râu, șiroaie sudoarea
Și ruptă de tremur în ele suflarea
E trupul meu viu între vii mai vrând să stea.
De mine ceva ca străin mă îndeamnă
Să-i vin ajutor și-nțeleg ce înseamnă
E sufletul prea suferind să mai poată-ndura.

]]> https://versuri.pro/celelalte-cuvinte-trup-si-suflet/feed 0 https://versuri.pro/luminita-amarie-noi-oamenii https://versuri.pro/luminita-amarie-noi-oamenii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18159 →]]> Înghesuind credința-n buzunare,
Purtăm doar cruci la care nu privim.
Din amăgiri consolidăm altare
Cu dalta – sigur drum spre țintirim.
Din ceară ne sculptăm cu ironie
Cămine-n care adunăm averi.
În suflete purtăm o agonie
Și vrednici ne-ndreptăm spre nicăieri.
Năluci, cartoane, plastic și himere,
Am devenit din oameni sclavi de rând.
Cu ochii triști schițăm priviri stinghere,
Ne-ndrăgostim iubindu-ne în gând.
Timizi și sfinții dau să-și poarte crucea
Pe-un inventar de lacrimi și minciuni,
Sperând naiv că va veni „atuncea”
Când nu-ți pledai iubirea prin tribuni.
Privim cu ochii care ne trădează,
Dureri la care n-am avut recurs.
Greșeli ce crâncen ne înmormântează
Într-un pământ din care toți ne-am scurs.
Obscuri la suflet și haini la pofte,
Ne-ascundem îmbibând în noi tăceri.
Din vise ctitorim în noi cohorte
Știind că ne-ndreptăm spre nicăieri.
Striviți de banii ce calomniază
Un suflet ce-am primit curat în dar,
Primim averi ce ne ironizează –
Ne trecem – să trăim – n-avem habar!.
Rămâne Dumnezeu plângând în taină,
Dar încă ne mai strigă prin porunci.
Căci moartea când ne ia nu cere haină,
Nici nu ne-ntreabă de-am fost regi sau slugi.
© Luminita Amarie.
www. luminita-amarie. blogspot. com

]]> https://versuri.pro/luminita-amarie-noi-oamenii/feed 0