Agapia – Versuri.pro

Dorin Popa - Nu Mai Pot Privi în Ochii Tăi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

amintește-ți
din când în când
de tine
de clipele tale
de învolburările tale
de nemaiîntâlnitele tale
înfiorări.
dacă nu te-aș răni
dacă nu mi-ar fi teamă
că te rănesc,
uneori
aș veni pe genunchi
să-ți aduc
ciulini înfloriți
și spicele de grâu
pe care le-am cules
împreună
atunci
la Agapia.
nu, nu,
nu mai îndrăznesc
să mă apropii de casa ta
nu mai pot
decât să te rog
să-ți amintești
din când în când
de tine
de clipele tale
și de…

Ioan Alexandru - Agapia, Iubirea Va Rămâne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iar stelele de vor pieri pe cer
Și amorți-vor umbrele-n țărână
Și s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne.
De va pieri credința pe pământ
Și fiece nădejde va apune
Și s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne.
Lăcustele pe cai de-or năvăli
Și-nroși-vor apele-n fântâne
Și cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne.
Iar morții de vor învia
Și de-ar începe raiurile mâine
Și îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne.
Ea singură în lume-i mai presus
De-mpuținare și de devenire
Fără-nceput și fără de apus
Agapia, iubire din iubire.
Pe-un râu în munți în inima Moldovei
Strămoșii mei au picurat un schit
Și-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit.
Și-au început cântările în șoapte
Și-mpodobirea cortului ușor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Să afle-aprinse candelele lor.
Să nu-și zrobească blândele călcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsă munții de tămâie
Și privegherea sfintelor chilii.
Și-n ctitorie-nșiruiți în strane
Să țină paradisului de uși
Zugravii reținut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre părinții duși

Ioan Alexandru - Grigorescu la Agapia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te văd pe ziduri tânăr spânzurat
Doi ani vârât de viu în mănăstire
Să ceri din piatră soarele-ndărăpt
Şi-n loc de foc să-şi lepede privire.
Te-ai tot lovit cu graiul de pereţi
Până-ai rămas cu o fulgerătură
Un fel de aur care nu se ia
Nici de pe morţi şi nici de pe scriptură.
Şi când vârteju-acesta te-a cuprins
Uneltele ţi s-au aprins în mână
Şi-n loc să fie ele-n slujba ta
Culoarea-n sânge s-a făcut stăpână.
Şi de la sine-a curs şi s-a mulat
Şi carnea s-a lipit de oseminte
Şi pe o nară duhul sfârtecat
S-a limpezit în strai de la părinte.
Acuma stau la pândă-nveşmântaţi
Cum fost-au nevoiţi de priveghere
Şi ca să nu slăbească în extaz
Începu-şi ziua printr-o junghiere