Strofa 1:
Asta-i melodia noastră, e tot ce mai avem,
Pe care sentimentele dansează în pantofi de lemn,
E amintirea dezgropată acum de regret,
Sentimente-n balans, pe un cântec fals, dar perfect,
Nu-i nevoie să-ți dorești, să poți să mă-acuzi,
Nu-i nevoie să te obosești, încercând să te scuzi,
Nu-i nevoie să vorbești, nu contează că m-asculți,
E-n zadar să ne purtăm, ca doi necunoscuți,
Priveste acolo unde,
Întrebarea îți răspunde,
Binele și rău-s rude,
Și barierele sunt rupte,
Tăcerea ne alintă,
Ne ascunde într-o clipă,
Gândul se agită,
Când regretu-n groapă,
Fericirea-n groapă țipă,
Eliberează:
Secundele din ceas,
Zgomotul din glas,
Pământul din atlas,
Prețuiește ce a rămas:
Secundele din ceas,
Zgomotul din glas,
Pământul din atlas,
Ce a rămas?.

REFREN:
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E adevărul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-a rămas,
La revedere-i bun venit, de ultimul glas.
Asta-i ultimul dans, ultimul pas,
E regretul tăcut, dintr-un zâmbet fals,
E tot ce n-am nevoie, din tot ce mi-ai dat,
E tot ce am pierdut, din tot ce am câștigat.

Strofa 2:
Nimic din ce-a fost,
E tot ce putea fi,
Din tot ce am vrut,
E tot ce puteam dorii,
Nu înceta să mă asculți,
E tot ce trebuie să faci,
Închide ochii,
Doar atunci când vezi că mă calci,
E ultima dată,
De niciodată,
E tot ce ne rămâne,
Când ce-i al nostru pleacă,
E ultimul cuvânt,
Sicriul meu e tot ce sunt,
Când viitorul mă îngroapă
Sincer într-un gând,
Amândoi am obosit,
Însă clipa n-a fugit,
Știu c-am tăcut..
E tot ce am vrut să zic,
Și
Tot ce am simțit,
E absolut ce-ai simțit,
De fiecare dată când n-ai vrut să zic nimic,
Nu pot să te acuz,
Decât dacă vreau să pot,
Adevărul e confuz,
Imposibil să-l suport,
Ești de vină pentru tot!
Dar la fel sunt și eu!
Sentiment crescut ușor,
Acum mort îl port cu greu!.

Refren final:
Pe ultimul drum,
E ultimu-oricum,
Focu-i fum,
Scrum e ce spun,
Nu pot!
Să mai merg, am obosit
E ultimul drum
Unde am sosit.
Pe ultimul drum
E ultimul oricum
Fumul e foc
Și scrum e ce spun
Nu pot să mai merg
Am obosit!