ademenire – Versuri.pro

Sanctuar feat Versurile Bune - Arvena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vii, vii ca un amar blestem
Ce se naște din infern
Ce se naște din infern..
Simt trupul tău înfierbântat
Cum ia ființă din păcat
Cum ia ființă din păcat..
Ochii tăi sunt îngeri răi
Când mă privesc m-ademenesc
Să îi slăvesc.
Ochii tăi sunt îngeri răi
Când mă privesc m-ademenesc
Să îi slăvesc.
Sufletul tău știu că mă vrea
M-ar lega, m-ar devora,
M-ar lega, m-ar devora..
Mii de blesteme m-au învins
Când privirea ți-am atins,
Când privirea ți-am atins..
Ochii tăi sunt îngeri răi
Când mă privesc m-ademenesc
Să îi slăvesc.

Johann Wolfgang Von Goethe - Prizonierul de Șobolani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt cântărețul renumit,
Ce șobolani am tot vrăjit;
De vraja mea și de-al meu sârg
Vevoie are și-acest târg.
Căci dacă șobolani mai fi-vor
Și de-o mai fi și câte un dihor,
Prin cântec pot să fac să plece
De-aici lighioanele zevzece.
Pe lumea asta, negreșit,
Eu și copii am amăgit.
Chiar cel mai dârz se face blând,
Povești de aur dacă-i cânt;
Băieți de mi se-mpotrivesc,
Și fete de uimesc, firesc,
Pe unul doar de-l prind, îndată
Urmat e de întreaga ceată.
Și-i cântărețul renumit,
Căci fete a ademenit;
Orașe-n toată țara nu-s,
În care să nu fi sedus.
Și chiar de-s fetele sfioase,
Și sunt neveste virtuoase,
De-nstrun un cânt vrăjit pe coarde,
Îndată mă iubesc de moarte.

Heinrich Heine - Nimfele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bat valuri plescăind în țărmul
Pustiu, și luna-i sus, pe mare..
Pe dună zace cavalerul
Cuprins de leneșă visare.
Ies albe nimfe din adâncuri,
Un văl ușor e a lor haină;
Crezând că doarme dus voinicul,
S-apropie de el în taină.
Întâia stă, i-admiră coiful
Cu penele strălucitoare,
A doua și-află joc cu lanțul
Și ciucurii la cingătoare..
Și, fulgerând din ochi, a treia
Îi trage spada sclipicioasă:
Proptită-n spadă mi-l privește
Și-i râde-n față, drăgăstoasă.
A patra drăgălaș s-alintă
Pe lângă el, șoptindu-i glume:
— O, de-aș putea să-ți fiu iubită,
Drag făt-frumos din altă lume!.
A cincea mâinile-i dezmiardă!
A șasea parcă nu se-ndură,
Sfios s-apleacă și-l sărută
Întâi pe ochi, apoi pe gură..
Șiret, el nu deschide ochii,
Se simte-așa nespus de bine:
Sub farmecul tăcut de lună
Se lasă răsfățat de zâne.