Mihai Eminescu – Adânca Mare
Adânca mare sub a lunei față,Înseninată de-a ei blondă rază,O lume-ntreagă-n fundul ei viseazăȘi stele poartă pe oglinda-i creață.Dar mâni ea falnică, cumplit turbeazăȘi mișcă lumea ei negru-măreață,Pe-ale ei mii și mii de nalte brațeDucând pieire, țări înmormântează.Azi un diluviu, mâne-o murmuire,O armonie, care capăt n-are,Astfel e-a ei întunecată fire.Astfel e sufletu-n antica mare.Ce-i pasă, … Citește mai mult