adanc suspin

Adânc, o, străadânc suspin!Fereastră-n care nimeni nu-i!Lăcaș al nimănui,de propria-mi ploaie plin!.E prea târziu, e prea curând, ca ziduluiun rost să i se dea?Sau i-l dai tu, perdea,lințoliu-al vidului?