ad mortem

Când clipa mea, din zborul ei de graurse face iar la loc eternitateși-n goluri reci, ca-n ape încleștate,se-neacă umbra verdelui meu plaur,când totu-ncepe fără să se-arate,și totul piere-n neguri de coclaur,o, moartea mea, fii pragul meu de aur,și treapta mea, bătută-n nestemate.Tu, vâsla mea, tu, cârma, tu, năierul,fii pentru mine-nvinsul tuturora,urcușul, creasta limpede și cerul.Dă-mi … Citește mai mult