Daniel Vişan-Dimitriu – Acum și Întotdeauna
Când ți-am atins cu zâmbetu-mi privirea,A strălucit și-a vrut să mi-l închidăÎn închisoarea inimii, avidăSă îl confrunte-acolo cu iubirea.S-au înțeles, n-au vrut să se despartă,Iar trupul tău mi s-a lipit de buzeCe nu puteau atingeri să-i refuze,Căci le părea o operă de artă.Ți-a devenit privirea iubitoareȘi mi-ai zâmbit prin ochii tăi când, toată,Mi te-ai închis … Citește mai mult