Nicolas Guillen – Moarte
În ce culoare-mbrăcatăe Moartea, eu, vai, nu pot știși nu știu de ști-voi vreodată!Mână osoasă și coasă,coasă cu sclipete vii,pe-un vârf de tulpină, sticloasă?Basme de spus la copii,medieval terorism,să șantajezi pe cei vii!Eu voi intra-n noaptea mareca fiara obscură, fățiș,care, când Moartea apare,se duce, și-n negrul hățiș,calm trupul și sufletu-și lasă.