abisuri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Trepte În Abis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Visul mă purta pe-o mare-ntunecată şi informă,
Prăvălită peste ţărmuri
Aspre,
Naufragiate
Printre strigăte din ceţuri
Nebuloase, fără formă,
Dar cu stânci având sentinţe în priviri întunecate
Care-n flăcări te transformă.
Străpungeam, cu trup de torţă,
Apele învolburate
Şi, la rădăcini de ceţuri,
Focul mi-am schimbat în vânt
Şi-n furtuna cea mai mare,
Cu un freamăt de mormânt,
Gata să trimită marea-n valuri de eternitate
Ignorate pe Pământ.
I-am lăsat, în loc, nisipul,
Timpul care-a fost mereu
Păzitorul din abisuri,
Ziditor de temelii
Mărilor ce mă încearcă-n anii care trec mai greu
Şi-mi ascund, cu grijă, trepte către ce-mi doresc a fi
Când mă-nchid
În visul meu.

Charles Baudelaire - Omul și Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Om liber, totdeauna iubi-vei vasta mare!
Ea este-a ta oglindă; tot sufletul ți-l vezi
În infinitul luciu al undelor ei verzi,
Căci ai și tu abisuri nu mai puțin amare.
O-mbrățișezi cu ochii și brațele, răpit,
Ca-n propria-ți icoană îți place să te-afunzi,
Și-a inimii rumoare încerci să ți-o ascunzi
În plânsul ei teribil, sălbatic, ne-mblânzit.
Voi sunteți amândoi discreți, întunecoși:
Cine-a pătruns, om tainic, imensa-ți adâncime?
Cine-ți cunoaște, mare, comorile intime?
Așa de bine-ascundeți misterele, geloși!.
Și totuși secoli, iată, s-au scurs nenumărați
De când voi fără milă și crunt vă războiți,
Atât de mult măcelul și moartea le iubiți,
Dușmani pe veșnicie, o, frați neîmpăcați!

Giuseppe Ungaretti - Îți Va Dezvălui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.
Tinerețe, vorbește-mi
în acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Și țipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.
Și din pulberea cea mai risipită și oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:
Cu blândețea primilor pași, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopții.
Și în prospețime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
Un corp fericit îți va dezvălui.

Aleksandr Blok - Plutești Spre Umbre-Ascunse În Abisuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Plutești spre umbre-ascunse în abisuri
Și sumbrele-ncet la Tine vin.
Te lași îmbrățișată doar de visuri,
De-azurul care nouă ne-i străin.
În fața Ta lucesc nemărginite
Păduri și munți, câmpii și țări, și mări.
În zbor se cheamă păsări ostenite,
Răsare ceața-n limpezile zări.
Și-aicea, jos, în praf și umilință,
O clipă intuindu-ți chipul doar,
Un rob al Tău, o palidă ființă
Îți cântă nemurirea plin de har.
N-ai să-l zărești în gloata pământie,
În dar măcar un zâmbet nu-i vei da,
Când el își avântă gândul din sclavie,
O clipă doar, spre nemurirea Ta.